Cuvant inainte

Acesta este un site-jurnal, un jurnal public in care mi-am exprimat opiniile despre contactul cu Australia, despre modul de viata si integrarea in societatea Australiana. Jurnalul cuprinde perioada 23 iunie-1 decembrie 2005 si infatiseaza problemele tipice ale unui emigrant: adaptarea la limba si cultura tarii gazda si cautarea unui job care necesita o calificare (experienta sau/si studii).

Am scris acest jurnal pentru ca-mi face placere sa scriu si pentru ca am vrut sa informez, asa cum inteleg eu, despre stilul de viata australian, despre diferentele culturale, de viata si de civilizatie dintre Romania si Australia.

Multumesc celor care m-au citit, m-au sustinut, m-au laudat si m-au criticat in timpul scrierii acestui jurnal. Fara ajutorul lor nu as fi putut sa creionez o imagine pe care eu o consider coerenta asupra inceputului integrarii unui emigrant roman in Australia.

“Emigrant in Australia” va ramane pe internet atata timp cat vor exista oameni care il vor considera util. Deoarece cred in liberatea informatiei, considerand ca trebuie pusa gratuit la dispozitia tuturor, jurnalul este public si poate fi copiat sau multiplicat fara restrictii. Nu am scris pentru bani, faima sau alte beneficii.

Subliniez ca ceea ce am scris sunt parerile mele personale, deci sunt subiective, si trebuiesc luate ca atare. Nu intentionez sa dau sfaturi in privinta emigrarii si nu doresc sa nasc polemici asupra parerilor si opiniilor scrise aici. Libertatea de opinie este nu numai un drept dar si o obligatie pe care orice om trebuie sa le exercite simultan. Respectandu-ne unii altora opiniile, ne respectam pe noi insine.

Gabriel Neagu

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (51 votes, average: 4.82 out of 5)
Loading ... Loading ...
Posted in About | Tagged , , | Leave a comment

Post Scriptum

Dupa aproape 6 ani de la ultimul meu post in acest jurnal, si urmare a email-urilor primite de la cititorii jurnalului care ma intreaba “Cum e in Australia dupa atatia ani?”, am decis sa raspund prin acest “post scriptum”. Nu intentionez sa mai scriu, postul de mai jos va ramane o exceptie de la regula mea de a nu mai continua acest jurnal, consider ca am dreptul la intimitate si ca nu mai am ce spune nou si interesant despre Australia, tot ce am avut de spus am scris in acest jurnal.

Nu am vrut si nu vreau sa devin un ceea ce se numeste acum “blogger”,  desi  am fost printre primii care a creat un blog inca dinainte ca aceste website-uri sa devina la moda. Nu e relevant nici faptul ca am socializat pe internet inaintea exploziei retelelor de socializare, am creat un website de la zero unde mi-am descris viata de zi cu zi intr-o maniera interesanta si utila dupa parerea mea. Ceea ce e important e ca am fost citit, iar jurnalul meu australian a fost  apreciat de foarte multi dintre dumneavoastra. Va multumesc pentru acesta!

Totodata, dat fiind ca de 6 ani n-am mai schimbat nimic la site, am considerat necesar sa modific interfata jurnalului si sa fac un website modern si interactiv. Am dat posibilitatea cititorilor sa faca cunoscute (share) articolele mele  in principalele retele de socializare (Google +1, Google Buzz, StumbleUpon, Digg, Delicious,Twitter si Facebook), sa placa (“Like”)  sau sa voteze (“Rate”) un articol. De asemenea, cititorii care se inregistreaza pe site pot acum sa comenteze posturile mele si sa interactioneze intre ei. In limita timpului disponibil voi comenta si eu atunci cand voi considera necesar.

Le multumesc si celor care mi-au scris, am citit cu interes email-urile domniilor voastre dar din pacate nu mi-am gasit timp sa le raspund. Va rog sa considerati  acest articol ca un raspuns…

Multi dintre cititori imi cer sfaturi, imi prezinta situatia lor si ma intreaba daca au sanse de emigrare. Nu imi permit sa dau aceste sfaturi din trei motive:  primul si cel mai important este ca nu am calificarea necesara de a da sfaturi in privinta emigrarii, nu pot sa ma transform intr-o sursa de informatii din acest domeniu pentru ca nu sunt un agent de emigrare care are in fisa postului aceasta indatorire; in al doilea rand, nu mai sunt la curent cu legile in privinta emigrarii care in sase ani de zile s-au schimbat de cateva ori, ar fi nedrept si imoral din partea mea sa sfatuiesc pe cineva in aceste conditii. Si in ultimul rand nu am timpul necesar acordarii de asistenta in emigrare, primesc zilnic cateva emailuri de la cititori, fizic nu as avea timp sa raspund fiecaruia; nu pot face selectii de genul: la acesta o sa raspund, dar la acesta nu, este exclus asa ceva. Sigur ca din punct de vedere uman as vrea sa ajut, sincer imi pare rau ca nu pot face mai mult. Sunt in cautarea unei solutii pentru aceasta situatie, dar in acest moment, mai mult decat acest website si link-urle puse la dispozitia dumneavoastra  nu am ce sa fac decamdata…

Cum e Australia dupa 6 ani? E la fel de frumoasa, poate chiar mai frumoasa decat la inceput! Am devenit cetatean Australian (si sunt mandru de asta!), am o sotie frumoasa si buna, am un job excelent si locuiesc intr-o casa spatioasa intr-o suburbie linistita. Viata mea a…evoluat.

Anul acesta am fost in Romania, prima data dupa 6 ani si m-am simtit bine acolo, dar tara mea este Australia, aici e patria mea si aici mi-e bine. Multa lume m-a intrebat “De ce nu te intorci? Uite, a crescut si la noi nivelul de trai, s-au construit atatea, suntem in UE, deci ne dezvoltam”.

In primul rand ca nu cred in UE, cred ca am zis-o si acum 6 ani undeva in jurnalul meu, se pare ca timpul mi-a dat dreptate. Putini stiu ca bazele UE au fost create in 1957 prin tratatul de la Roma, pe atunci se numea EEC (European Economic Community) sau “Piata Comuna” cum era popular cunoscuta. Aceasta “Common Market” la randul ei a evoluat din “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului”, formata in 1950 de Franta, Germania, Italia, Luxembourg, Belgia si Olanda, pentru a ajuta relansarea industiei grele a acestor tari dupa efectele devastatoare ale celui de-al doilea razboi mondial. O piata comuna intre toate tarile Europei are sens si in ziua de azi, libera circulatie a marfurilor si serviciilor, a populatiei, toate acestea sunt lucruri bune, nimeni nu constesta aceste beneficii. Dar ce a devenit UE in 30 de ani? Acum UE are 27 de membri din care 15 sunt blocati cu o moneda unica (deci fara sistem monetar propriu, unul dintre simbolurile suveranitatii unui stat), e condusa de un grup elitist format din birocrati de profesie si are un “Parlament European” alcatuit de politicieni care au prea putine legaturi cu populatia a caror tari se presupune ca le reprezinta…Deci se poate spune fara a gresi ca Uniunea Europeana a devenit o uriasa institutie birocratica fara nici un fel de relevanta la nivelul tarilor componente, e o utopie, un vis frumos dar care nu are un fundament solid.  Nu poti impune legi si reguli unitare unor tari care in afara de faptul ca se afla pe acelasi continent nu au o alta legatura care sa le tina impreuna, care sa le uneasca. E vorba de limba, de cultura, de mentalitati, de diferentele dintre nord si sud, dintre bogati si de saraci….Nu exista in istorie nici un caz de uniuni sau confederatii inter-nationale care sa se fi dovedit viabila. Nu se poate vorbi de “natiunea europeana” sau de “statele unite ale europei”, acestea sunt concepte artificiale si false.

Despre “suntem pe drumul cel bun”, am vazut clar pe ce fel de drum suntem, faptul ca mi-a expirat pasaportul romanesc si n-am reusit sa-mi fac unul nou, ca nu mi-am putut inregistra casatoria in Romania si ca de abia, cu chiu cu vai, am reusit sa-mi fac cartea de identitate (la ce mi-o mai trebui!?), toate acestea spun multe despre “progres”.

Da, sunt malluri mai multe, masini mai multe, sosele mai bune dar acestea nu inseamna ca se traieste mai bine in Romania. De cand masina reprezinta un standard ridicat de viata? Poate in ochii unora care asculta ”am gagica cea mai tare si masina cea mai mare”.  Si de cand numarul magazinelor a devenit un etalon al civilizatiei? Iar preturile sunt in multe cazuri la fel sau chiar mai mari decat in Australia (benzina de exemplu), ceea ce nu pot spune despre venituri.

Australia mi-a schimbat viata, am devenit mai linistit, mai relaxat…Dupa Napoleon Perdis am mai schimbat doua joburi, de patru ani lucrez la aceeasi companie in domeniul financiar bancar. Este cel mai lung job al meu de pana acum, ma simt excelent acolo, desi as putea avea multe de  spus despre avantajele si dezavantajele de a lucra pentru o mare corporatie. Intr-un fel sau altul toti facem acest pact Faustian, nu cred ca exista cineva care sa poate spune ca are numai avantaje si nici un dezavantaj la locul de munca.  Intotdeauna e loc de mai bine…

Australia nu e un loc idilic, nu toate sunt perfecte aici, dar avem un orizont, stim ceea ce vrem si incotro ne indreptam, simtim ca suntem sprijiniti de sistem, iar interactiunea cu autoritatile este mai mult decat placuta.

Pe plan material am tot ce imi doresc, pot spune ca nu-mi lipseste nimic. De fapt materialul a fost cel mai usor de indeplinit, m-am inconjurat de lucruri frumoase si utile intr-un timp foarte scurt. Stiu ca pentru foarte multi romani conteaza marimea televizorului din sufragerie, sau daca e plasma sau LCD. Acestea sunt lucruri care chiar n-au relevanta, sunt bunuri materiale pe care le cumperi doar pentru tine, pentru folosul tau si nu ca sa arate un standard de viata. Toata lumea are aici tot ce-i trebuie, depinde de gustul si prioritarile fiecaruia ce marca, ce marime sau de cate electrocasnice are nevoie.

La fel si cu masinile, am observat in Romania obsesia romanilor cu masinile. Ce rost are sa posezi un Porsche Cayenne cand tu n-ai bani sa-ti platesti intretinerea si locuiesti cu parintii, sunt lucruri care depasesc puterea mea de intelegere. A, daca vrei sa agati gagici (tute la fel ca tine, care au permanent mana in erectie prezentandu-si  Louis Vuittonul  fals “made in Indonesia”), daca vrei sa o arzi manelistic la volanul unei masini de lux, vrand astfel sa epatezi si sa arati ca esti un ghiorlan si un gibon, daca astea sunt prioritatile tale….be my guest…Eu ma bucur ca nu circulam pe aceleasi sosele, aici in Australia.

Am o masina frumoasa (rosie, cu doua usi, asa cum mi-am dorit dintotdeauna), pe care mi-am luat-o in rate si am platit-o in trei ani, locuiesc cu chirie intr-o casa decenta, spatioasa, intr-o suburbie verde, linistita, si sunt la cinci minute de statia de tren, lucru foarte important in Sydney. De ce nu mi-am luat casa? Pentru ca nu cred in proprietati, nu o am pe asta cu “real estate”. De fapt care posesie, despre ce vorbim noi aici? Posedam noi ceva cu adevarat? Azi suntem si maine…Si OK, lucrez pentru o banca, dar nu vreau sa si traiesc pentru o banca…

Mi-am indeplinit  visul a de face o scoala in Australia, simteam ca acest lucru imi lipsea pentru a fi pe deplin integrat. Sunt recunoscator companiei la care lucrez acum pentru ca a platit integral studiile mele de Master in IT la Univestitatea din Sydney si ca m-a sustinut pe parcursul celor doi ani de studii.

Am vizitat multe locuri frumoase aici in Australia, este o bucurie pentru mine si sotia mea sa mergem in concediu sau intr-un weekend prelungit la Port Stephens sau in Blue Mountains. Avem aici tot ce ne trebuie, o viata frumoasa si fara griji importante, suntem linistiti si ne putem concentra pe ceea ce ne place sa facem in loc de pe ceea ce trebuie sa facem. Este foarte important acest lucru.

Nu pot sa-mi citesc propriul jurnal, am incercat sa citesc cateva posturi de la cap la coada si am renuntat. Pot insa compara impresiile mele de atunci cu ale unui copil care intra intr-un magazin cu dulciuri pentru prima data in viata lui. Acolo sunt multe prajituri, bomboane, inghetata si tort, iar bietul copil care nu a mai vazut in viata lui asa ceva e fascinat si uluit ca poate exista un asemenea loc. Am avut si poate ca mai am o inocenta primordiala, am fost si inca mai sunt un entuziast si un optimist…

Imi pastrez insa parerea ca Australia este un pamant binecuvantat, ca este o tara in care merita sa traiesti. Dupa sase ani aici, consider ca emigrarea mea a fost o buna idee, incurajez si pe altii sa faca acest pas dificil dar care mie mi-a adus linistea si echilibrul pe care le cautam in viata mea.

Ii multumesc sotiei mele pentru sprijinul, bunatatea si intelegerea de care a dat dovada pe parcursul acestor ani, fara ajutorul ei nu as fi reusit sa studiez si sa muncesc in acelasi timp, nu as fi putut sa-mi realizez acest vis. Datorita ei am avansat si pe plan profesional dar si uman, ea m-a sustinut, m-a inteles si m-a suportat intotdeauna. Ea este si va fi intotdeauna cel mai bun prieten al meu, un partener pe care ma pot baza si in care am deplina incredere. Sotiei mele Marcela ii dedic acest nou website.

Gabriel Neagu

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (109 votes, average: 4.91 out of 5)
Loading ... Loading ...
Posted in About | 6 Comments

23 iunie 2005

La 10.15 trebuie sa decoleze de pe Otopeni avionul companiei Olimpic Airways pentru Atena. Este primul traseu din ceea ce va fi lungul drum catre Australia care are ca escale Atena, Bahrain si Singapore, calatorie care are ca punct final Sydney. Dar…zborul a fost anulat! Sunt probleme pe aeroportul din Atena (greva). Scandal in fata biroului Olimpic Airways din Otopeni. Se promite plecarea in aceasi zi la 20.20 spre Atena, urmand ca cei care au legaturi mai departe (ca mine) sa fie cazati seara la un hotel din Atena iar a doua zi sa se reia legaturile. OK, am inceput bine…But don’t worry! Ce mai inseamna o zi? Sunt optimist…

La ora 19.30 sunt din nou la Otopeni. Nu se poate! Si zborul asta e anulat! Tot greva…Oare plec saptamana asta in Australia? Discut cu operatoarea de la Olimpic. TREBUIE SA PLEC! Mi se ofera o alta ruta prin Paris operata de Air France. Take it, or leave it! Pai cum sa o las? Gata, plec in Australia prin Franta. Trebuie sa alerg la biroul Air France sa vad daca mai au locuri. Avionul trebuie sa plece la 20.10, eu ajung la biroul Air France la 19.30, unde gasesc loc pentru Bucuresti-Paris, pentru Paris-Singapore si pentru Singapore-Sydney. Am noroc, ce sa zic…Repede, imi emit biletele si ma duc la check point cu bagajul. Este 19.45 si toti pasagerii au trecut de verificare. Pun geamantanul meu imens pe cantar: 32 de kg. Cate kg aveti voie? Nu stiu, zic eu…D-ra pleaca la biroul Olimpics si se intoarce dupa 10 minute cu vestea: numai 20 kg. Ei, stiam si eu asta, da’ ce sunt prost sa spun…Ii spun ca eu emigrez si ca nu pot lua numai 20 kg. Se induioseaza si imi spune ca sa platesc doar 5 extra. Ok , ma duc sa platesc. Ora 20.00 din nou la biroul Air France. Probleme din nou, in sensul ca nu stie cati bani sa-mi ia pe kg extra. Da telefoane, toti sunt crizati, pana la urma se afla 25 eur/ kg. Caaaaaaaaaaaaat??? Aveti de platit 125 euro. N-am euro le dau dolari, 152 USD mai precis. Nu valoreaza tot bagajul meu atat dar, dau banii sa plec odata. Este 20.10 si alerg la poarta de imbarcare. Dar acolo…..nu se imbarcase nimeni. Probleme cu vremea, nu se poate decola. Pana la urma, la 21.00 avionul Airbus 300 decoleaza spre Paris.

Este prima data cand zbor….Imi pun centura si ma rog sa nu se mai intample ceva. Soarele apune in Bucuresti. Avionul ruleaza pe pista cu motoarele turate la maxim si dupa cateva sute de metri isi ia zborul. Sunt in aer! Oaaauuu, ce senzatie! Nu sunt la geam, sunt pe al doilea scaun de la geam, dar francezul imi da voie sa privesc. Ce frumos e! Avionul se inclina pe o aripa, iar noi vedem Bucurestiul de sus. Este extraordinar in aer! Totul se vede ca in palma, se vad strazile, apa, cladirile. Uite Herastraul! Avionul ia altitudine si toate se fac din ce in ce mai mici. Mici, mici, mici, pana cand nu se mai vad decat ca niste figuri geometrice verzi, maronii sau negre. Trecem de nori iar apoi zburam pe deasupra norilor…Este indescriptibil de frumos! Iti taie rasuflarea atata frumusete. Ajung pe Charles De Gaule la 23.15 ora romaniei (dupa ceasul de la mana). Parisul se vede ca o intandere nesfarsita de lumina. N-am mai vazut asa ceva. Se zareste chiar si turnul Eifel, inundat si el in lumina. Nu degeaba i se zice orasul luminilor…

Avionul nostru are o intarziere 40 de minute iar cel de Singapore trebuie sa plece peste o ora. Pasagerii pentru Singapore si Hong Kong sunt rugati sa coboare primii. Imi fac loc si ajung in fata cu inca patru pasageri de unde ne preia o tipa energica care ne urca intr-un microbuz Renault. Conduce cu viteza printre avioane parcate, masinute care cara bagaje, scari pt avioane, etc. Ajungem in sfarsit in viteza la poarta noastra de imbarcare pentru Singapore dar imbarcarea nu a inceput inca. Se asteapta inca un avion nu stiu de unde. E bine, ca imi mai trag sufletul si ma duc si la toilet.
Pana la urma ma imbarc in avionul Air France pt. Singapore (e un Boeing 777 imens). Avionul asta, pe cat e de imens pe atat e de luxos. Are monitoare pt. fiecare pasager si ni se dau casti, dopuri de urechi si o vizeta pt. dormit. Pe scaune sunt paturi si perne. In sfarsit, la 0.15 (ceasul meu) avionul decoleaza, de data asta mult mai usor, mai lin. Urca rapid la 10000 metri si atinge viteza de croaziera (in jur de 980 km/ora). Pe monitoarele din scaune poti sa vezi traseul, unde se afla in acel moment, viteza, altitudinea, temperatura exterioara (am vazut si –47 grade Celsius!), durata parcursa/restanta, distanta parcursa/restanta, ora estimativa de sosire si ora locala acolo unde ajungi (la Singapore). Sunt 10800 km de la Paris la Singapore care trebuie parcursi in aproximativ 12 ore si jumatate.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (18 votes, average: 4.72 out of 5)
Loading ... Loading ...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , | Leave a comment

24 iunie 2005

Ziua incepe in aer…Aproximativ, se zboara peste nordul Italiei, Iugoslavia, Romania (ora 3.30 am intrat in Ro), Marea Neagra, Azerbagian, Iran, Irak, Afganistan, India (pe care o taie in diagonala), Oceanul Indian si Indonezia. Ajungem la Singapore ora 13. 45 ora romaniei (18.45 la ei). M-am prezentat la poarta de imbarcare pentru Sydney si m-am imbarcat in Boeingul 747 operat de Quantas Airlines. Quantas este linia aeriana oficiala a Australiei. Mi-a placut mult avionul, are un cangur rosu desenat pe coada aeronavei, iar pe avion scrie: “Quantas, The Spirit of Australia”. Good ya mates! Aeroportul din Singapore e pur si simplu imens si e foarte curat. Am vazut oamenii si copii stand pe jos, in picoarele goale…
Aeroportul are banda din aceea plana adica te pui pe ea si te duce drept inainte. Peste tot sunt monitoare imense (LCD) cu informatii despre plecari/sosiri, a fost usor sa gasesc poarta mea de imbarcare.
Am decolat la 15.00 (20.00 la Singapore). Am si aici monitor pe care pot vedea filme, documentare, desene animate, traseul si parametrii de zbor. Daca de la Paris la Singapore m-am uitat la “Constantine” (cu Keanu Rives) si “Million Dollars Baby”, acum ma uit la “Meet the Fockers” si apoi la “Hitch”. Mor de ras la “Hitch”…Tare comedie! Ma simt bine aici…Gata, sunt aproape australian! Aici am loc la fereastra dar nu se vede nimic pe geam deoarece e intuneric…Dar se vad stelele cerului austral… Sunt aproximativ 9600 km de la Singapore la Sydney iar zborul dureaza 7 ore si jumatate.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (16 votes, average: 4.38 out of 5)
Loading ... Loading ...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , | 1 Comment
Page 1 of 55123...102030...Last »