1 octombrie 2005

Munca multa si azi, am inceput la 12 si am terminat la 23.30! Pe la 12 noaptea am ajuns acasa “mort” de oboseala si m-am culcat.

Asa se lucreaza aici la fast-foodul asta, in contract e stimpulat ca “in functie de necesitati” pot sa ma tina maxim 11 ore la munca. Dar nu ma plang, muncesc ca si cand as munci la magazinul meu.
Azi in prima parte a zilei m-a pus seful in fata la casa de marcat, la care am stat pana la pauza de la 17.30. Apoi, dupa ce am mancat, m-am ocupat de curatenia de la mese si de adus sucuri&apa minerala in vitrina. La 21.30 am inchis si ne-am apucat cu totii de curatenie, caci asa trebuie, in fiecare seara trebuie sa lasam localul “luna”. Asta e partea care nu prea imi place, trebuie sa duc gunoiul, sa matur pe jos si apoi sa dau cu mopul. :( Nu mai zic ca o data la doua saptamani trebuie sa curat closetele…

La orice restaurant, mancarea care ramane seara se arunca, este o lege care obliga asta, n-au voie sa pastreze mancare gatita de pe o zi pe alta. Asa ca in fiecare seara cand plec tarziu manac cate unul sau doua “prawn sandwich” sau “crab sandwich” ca astea imi plac cel mai mult. Mai avem si cu somon dar alea nu sunt asa de bune. Daca as avea frigider as putea sa-mi iau acasa o punga intreaga de sandwich-uri…

Sambata e plin de lume in Circular Quay si The Roks si marea majoritate sunt turisti straini. Dar cei care fac comenzile cele mai mari (lobster de exemplu) sunt pensionarii. Vin impreuna, sot si sotie, si nu se uita la bani cand aleg meniul, iau din cele mai bune (si scumpe) produse pe care le avem. E bine sa fi pensionar in Australia, viata e frumoasa cu bani in buzunar si cu o pensie indestulatoare. Ceea ce ma uimeste este ca mosulici de 60-70 de ani sunt in adidasi, pantaloni scurti si tricou, sunt foarte sprinteni si arata inca bine. Babutele sunt in general mai chochete, se imbraca mai elegant, dar am vazut si doamne in varsta in tricouri si adidasi.

Cineva din Romania mi-a scris ca de aia am plecat eu in Australia, sa muncesc ca si chelner? Cand am citit asta nu mi-am putut retine un zambet…Cu o mentalitate elitista si cu snobismul caracteristic bucurestenilor nu prea ai ce cauta in Australia. Daca gandesti ca “tu nu faci asta” ca “asta e munca de jos”, sansele de adaptare si asimilare a valorilor acestei societati sunt aproape nule. Cineva care a emigrat mai demult aici m-a sfatuit sa nu dau detalii ale muncii mele in acel restaurant, pentru ca unii romani nu vor intelege ce inseamna munca necalificata aici, ma vor privi de sus cu dispret daca voi spune de exemplu ca am spalat si WC-uri. In primul rand ca nu-mi pasa ce gandesc astfel de oameni, nu e vina mea ca ei nu inteleg ce inseamna munca intr-o societate libera, si in al doilea rand eu nu pot ascunde aceste lucruri, ele fac parte din viata mea, reprezinta adevarul, au legatura cu emigrarea si de aceea le voi pune in jurnal. Asa cum spunea maica-mea “munca n-a omorat pe nimeni”. Aici in Australia, nu-i o rusine sa muncesti ca necalificat, e rusinos sa nu muncesti de loc…

This entry was posted in JurnalPosts and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply