1 decembrie 2005

1 decembrie 2005, prima zi de vara aici in Sydney, Australia. A fost si prima zi de munca la noul meu job de “systems database administrator” asa cum este denumirea postului in contractul de munca. Seful meu direct, IT Managerul, mi-a dat telefon aseara si mi-a spus  “take your time”, sa vin azi la ora 10 la lucru, in loc de 8. M-a asigurat ca primele zile o sa fie cat mai lejere, o sa am destul timp sa invat sistemele si programele pe care le folosesc ei.

Trebuie sa recunosc ca toti s-au purtat extraordinar cu mine astazi. N-am avut rabdare si la 9.30 am fost la sediul din Rydalmere unde am facut cunostinta cu noii mei colegii. Pe la 10.30 mi-a venit si computerul meu, direct de la IBM (computerele si serverele firmei sunt numai IBM-uri). Am fost extrem de fericit cand am vazut ca am un PC de ultima ora, cu cea mai noua tehnologie de clasa IBM. Sunt “obligat” sa lucrez pe un Pentium 4 la 3.0 GHz, 1024 MB memorie, CD/DVD Writter, 80 GB Hard Drive (intern) + 40 GB Hard Drive (extern), 17 inch LCD Flat Panel si cu Windows XP Proffesional si Office 2003. Ce sa mai, “the edge” pentru un office computer. M-au intrebat daca imi mai trebuie ceva…Astia sunt nebuni (de buni). Am zis ca deocamdata nu-mi mai trebuie nimic, dar dupa ce ma pun la punct cu baza lor de date si cu ERP-ul lor (un software pentru managementul documentelor intr-o companie) o sa-mi trebuiasca Visual Studio. Raspuns promt: “nici o problema cumparam .NET si orice software iti trebuie sa-ti faci treaba bine”. In plus, imi platesc orice participare la conferinte Microsoft pe teme de baze de date si orice training/certificari in IT. Chiar ma incurajeaza sa fiu la curent cu ultimele tehnologii din informatica…

Ce pot sa mai spun, cand oamenii astia fac totul pentru mine si ma trateaza asa cum n-am mai fost tratat in viata mea cum pot eu sa-i dezamagesc?

This entry was posted in JurnalPosts and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply