26 iunie 2005

Azi m-am trezit pe la 4 noaptea cu o foame teribila in mine. Adevarul e ca nu mai mancasem nimic din ziua precedenta de la 12. E adevarat ca am baut doua beri cu “my mates” dar alea nu se pun. Am incercat eu sa adorm la loc dar nu ma lasa stomacul…Asa ca m-am trezit, am pus masa si am mancat bine. Stiu, o sa ajung cat un vitel, da’ ce sa fac, nu pot sa mor de foame…Pe la 4.30 m-am culcat la loc si nu m-am trezit decat la 12.
Apoi m-au sunat prietenii din Marickville si m-au intrebat daca nu vreau sa vin sa vedem oferte de apartamente la agentiile din oras. Of course ca vreau, ce se mai pune problema!?

Mi-au explicat cum ajung la ei cu CityRail-ul. Asta e un tren, ca metrou nu pot sa-i zic pentru ca nu circula numai pe sub pamant ci si la suprafata si chiar la inaltime, deasupra soselei. Ajunge in toate suburbiile din Sydney, chiar si cele mai indepartate trecand din punctul principal si anume prin Central Station. Circula non stop, chiar si duminica, si vine din 10 sau 15 minute depinde de statie. E cel mai avantajos mijloc de transport din Sydney pentru ca e ieftin si ajunge aproape oriunde. Alte miljloace de transport public sunt autobuzele si feriboturile. Dar cu astea inca nu am mers, o sa spun cum e la timpul potrivit.
Ca sa poti lua trenul asta, care trebuie sa spun ca este atat de lin incat nici nu simti ca mergi pe sine, de departe mai silentios decat Sageata Albastra a noastra, deci ca sa il poti lua trebuie sa cumperi asa numitul TravelPass. Asta e un abonament care seamana cu o cartela magnetica de metrou din Romania si care poate avea diverse culori. Rosu pentru Sydney si suburbiile apropiate, si verde, galben, roz, purpuriu pentru suburbiile mai indepartate (ordinea culorilor respecta “departarea” de town). Cu aceasta cartela, conform culorii ei ai acces pe orice tren, autobuz sau feribot din zona culorii respective, dar lucrul bun este ca pentru orice culoare “superioara” ai si toate drepturile culorii “inferioare”. De exemplu daca ai cartela roz, ai acces pe tren, bus sau ferie in toate zonele roz, galben, verde si rosu dar nu ai acces la nimic in zona purpurie. Este un sistem foarte inteligent, logic si simplu in acelasi timp. Cartelele se pot cumpara pt. o saptamana, 3 luni sau anual. Pentru o saptamana cea rosie costa 32 AUD, verde 40 AUD, galbena 44 AUD, roz 47 AUD, purpurie 54 AUD. Eu am luat-o pe cea mai ieftina, cea rosie care este suficienta pentru mine deocamdata.

Zona propriu zisa numita Sydney (cod postal 2000) este foarte mica. Toate celelalte zone din jurul ei sunt suburbii (inner suburbs) care devin din ce in ce mai indepartate de centrul city-ului. Si eu acum, desi stau la un hotel la doi pasi de centru, teoretic nu sunt in Sydney ci intr-o suburbie numita Potts Point. Dar am mai spus nu va ganditi la suburbie ca la ceva “suburban” cum se numeste in Romania, gen Baneasa sau Otopeni. Alea sunt biete sate pe langa cele de aici. Iar Sydney-ul impreuna cu suburbiile sale se intinde pe 1736 km patrati ceea ce este enorm. Exista si Sydney Metropolitan Area care se are peste 5000 de km patrati. Ce oras din lume se poate lauda cu asta?

Un exemplu al civilizatiei de aici este modul in care oamenii se comporta in public. De exemplu cand se coboara sau se urca pe scara mobila care duce spre peron, se sta in partea stanga lasand libera partea dreapta pentru cei care se grabesc. Nu mai spun ca stau la o treapta departare unii de altii. Iar pe peron toti stau dupa linia galbena pana cand opreste trenul dupa care se dau la o parte lasand sa coboare pasagerii. Nici o inghesuiala, nici o atingere, nici un impins. Iar in tren toti oamenii stau pe scaune; nu stiu cum naiba dimensioneaza astia trenurile dar de cate ori am mers n-am vazut inghesuiala in tren.
In magazine cand se sta la coada (MCDonalds sau supermarket) se sta la jumatate de metru distanta unul de altul (nici vorba sa “te ia in brate” sau sa te impinga), iar primul la rand sta la 1-2 metri de cel aflat la casa de marcat pana este chemat de vanzator.

Am ajuns in Marickville, am vizitat apartamentul prietenilor mei (aici se numeste “flat” sau “unit”) care este foarte mare avand o camera de zi (living room), doua dormitoare (bedroom), baie cu toaleta, cabina de dus si cada, si o camera numita “laudry” adica spalatorie in care este masina de spalat si unde se usuca rufele. Plus un balcon foarte mare care are intrari din toate cele trei camere. Bucataria este stil american adica este incorporata in living room dar e separata printr-un zid de aproximativ 1,5 m. Trebuie sa recunosc ca n-am mai vazut un apartament atat de mare. Si prietenul la care am fost ieri avea tot ceva asemanator, la fel de spatios si de frumos.
Ei platesc pentru acest apartament 320 AUD pe saptamana in care intra si o parcare subterana pentru masina.

Dupa ce am fost si am vazut impreuna ofertele de inchiriat din zona, ne-am intors la ei si dupa niste discutii foarte interesante si utile privind pasii pe care trebuie sa-i urmez in continuare, am plecat acasa pe la 17 luand trenul din Marickville. Oamenii astia, chiar daca sunt doar patru luni aici se comporta ca niste australieni get-beget. Adica ajuta din inima si o fac fara sa le-o ceri, stiu ca ai nevoie de ajutor. Au ceva din spiritul australian si acum “share this spirit”.
Am ajuns la mine in Potts Point si am intrat intr-un internet café mai putin aglomerat. Aici, pe strada unde stau, majoritatea magazinelor nu au usi la intrare. Adica sunt deschise ca niste garaje (dar fara usile aferente) si poti intra, plimba printre rafturi, si iesi foarte usor. La fel si internet café-ul asta n-avea usi. Am studiat ofertele: 1 AUD/ora, 3 AUD nelimitat. Am dat 3 AUD si stau cat vreau! Good job!

Am pus pe site mai devreme la prietenii mei primele trei zile din jurnal, iar acum, inainte de a vorbi cu ai mei si a citi ultimele posturi de pe emigrare.info (ca n-am mai fost demult pe acolo) mi-am modificat un pic pagina principala a jurnalului. Am introdus un contor pentru utilizatori (sa vad daca citeste cineva jurnalul asta) si am pus si data ultimei updatari a siteului. M-am gandit ca utilizatorul vrednic (adica cel care deschide pagina in fiecare zi, oare exista cineva?) sa nu se duca tocmai la ziua la care a ramas cu cititul sa vada daca am mai scris ci sa vada din start daca e ceva nou in jurnal. Ce sa fac, le visez noaptea si le aplic ziua (ideile adica).
Problema a fost ca nu mergea programul cu care pun fisierele pe site (TotalCommander). Adica se conecta dar cand sa afiseze fisierele imi aparea “port 500:illegal command”. L-am chemat pe chinezul care se ocupa de calculatoare acolo dar dupa ce i-am explicat care e treaba, a dat din umeri. Asta e paralel cu informatica…Cica “sa pun corect userul si parola pt. contul de ftp”. I-am zis ca doar ce m-am conectat de altundeva cu acelasi program si a mers si ca e ceva cu calculatoarele lui, probabil au blocate anumite porturi. A inteles da’ n-a stiut sa ma ajute. Tot zambea si zicea “you must try again”, adica sa incerc din nou. Dar se pare ca era stresat ca sunt nemultumit si statea pe capul meu desi nu ma ajuta deloc. Asa ca i-am tras un zambet laaaaaaaaaarg si l-am trimis la plimbare spunandu-i ca “don’t worry I can manage this problem”. M-a lasat si s-a dus la ale lui. Am mai incercat cateva FTP managere dar nici unul nu a mers. Apoi am incercat CuteFTP (stiam ca e cel mai bun dar uitasem cum se numeste) si cu programul asta am reusit sa ma conectez si sa modific pagina principala a jurnalului. Dupa aia mi-am dat seama ca o posibila cauza poate fi sistemul de operare (Win Me) care se stie ca e cel mai prost produs dintre sistemele de operare a lui Bill.

Pe la 23 am plecat acasa dar am trecut pe la o “News Agency” adica unde se vad ziare, reviste, harti si am cumparat “Sydney Street Directory” (19.90 AUD). Asta e o carte care cuprinde harti ale orasului Sydney&suburbs. Daca vrei sa afli rapid unde se afla o strada, te duci la index si vezi la ce pagina e harta care o contine. E foarte utila cartea asta!
Apoi, ca tot aveam Woolworths-ul in drum si n-aveam de mancare la hotel am intrat si am cumparat un borcan de Milkyway ca era la “clearance” adica reducere, cu 1.69 AUD, un pateu de curcan (aici ii zice “turkey spread”) cu 1.75 AUD si doua grapefruit cu 1.40 AUD/kg. Am ajuns la hotel am facut un dus fierbinte, am scris asta si acum o sa ma culc.

Inca o zi in Sydney s-a incheiat, a fost tot o zi ploioasa si racoroasa. Dar cu toata aceasta vreme, ma simt din ce in ce mai in largul meu, merg si eu pe strada zambind si le spun la vanzatorii de la Woolworths “how are you mate?” (ce mai faci prietene?).

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (21 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...Loading...
This entry was posted in JurnalPosts and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply