27 iunie 2005

Azi m-am trezit la 10 dimineata, probabil pentru ca in ziua precedenta m-am culcat pe la 2 noaptea si eram foarte obosit. Trebuia sa fie o zi plina dar nu a fost decat pe jumatate si asta doar din cauza mea. Trebuia sa ma duc azi in doua locuri: in Marrickville pentru a cauta apartament si la AMES (Adult Migrant English Service). Pana am facut dus si am mancat s-a facut 12. Am zis sa trec intai pe la AMES (care este langa “Central Station”-Gara Centrala) si apoi sa ma intorc in gara si sa iau un tren pentru Marrickville. Dar socoteala de acasa…Am ajuns in gara centrala repede. Stiam ca AMES este pe langa Central Station, pe Mary Street 84-86. M-am uitat in cartea cu hartile si am vazut o singura strada cu numele de Mary la cateva strazi distanta de gara (de fapt era Mary Ann, da’ asta o sa aflu mai tarziu). Aici pot exista o multime de strazi cu acelasi nume, conteaza doar in ce suburbie este situata. Am ajuns acolo dar, stupoare, strada se termina la numarul 82. Era o cladire guvernamentala, cu portar pe care l-am intrebat daca nu stie unde e numarul 84-86. Nu stia…M-am intors amarat in Central Station si m-am asezat pe o banca. Deja ma dureau picioarele caci mersesem destul de mult ca sa parcurg toata strada aia de doua ori de la un cap la altul. Aici strazile sunt relativ scurte de vreo 2 sau 3 km pentru ca in centru sunt multe intersectii. Apropos de intersectii si de semafoare aici daca ajungi la o trecere de pietoni apesi un buton si astepti sa vina verde, care vine relativ repede. Dupa ce trece pietonul/pietonii se face iarasi rosu care nu se mai schimba daca cineva nu a apasat butonul. Ideea e stralucita caci daca nu sunt pietoni care sa doreasca sa treaca strada de ce sa se dea rosu la masini si acestea sa astepte degeaba?
Mi-am cumparat o sticla de apa plata de la un chiosc de flori (1 AUD) si m-am asezat pe banca. M-am mai uitat odata in carte: erau o groaza de strazi “Mary” si doar una “Mary Ann” aia la care nu exista numarul cautat. Adresa pe care o cautam era clara, Mary Street 84-86 dar daca nu vazusem nici o Mary pe harta langa gara am incercat si eu Mary Ann… Stand asa si nestiind ce sa fac ma uit mai bine pe harta si vad strada Mary, chiar langa gara. Doamne, ce chior sunt! Am pierdut o ora degeaba ratacind prin oras dupa o adresa fantoma la cinci strazi distanta de gara, cand Mary Street era chiar langa gara.

Am ajuns in sfarsit la AMES. Asta este o instirutie guvernamentala care asa cum ii zice si numele se ocupa de invatarea/perfectionarea limbii engleze a emigrantilor. Pe langa asta te ajuta sa-ti faci un CV si o scrisoare de intentie. Ca sa intri in program si sa urmezi cursurile (care sunt gratuite) trebuie sa te inscrii, sa ai un interviu si apoi sa incepi cursurile propriu zise. Am completat un formular in care am fost intrebat de nume, prenume, sex, adresa, telefon, email, tara de origine, si studii si mi s-a dat o foaie in care sa fac o compunere cu un subiect la alegere. Nu mai tin minte celelalte subiecte, eu am ales “Avantajele si dezavantajele emigrarii in Australia”, la care am scris doar un dezavantaj si anume distanta mare fata de tara de origine, care daca ma gandesc mai bine e un avantaj :) . In rest am scris de vremea frumoasa de aici, de civilizatie, de cultura organizationala, de faptul ca Australia e o tara dezvoltata economic, ca imi plac oamenii de aici si stilul lor de viata. Am mai pus niste chestii cu multiculturalitatea din Sydney (great multicultural environment) si am incheiat spunand ca imi mai trebuie zece pagini sa enumar avantajele da’ nu vreau sa abuzez de timpul lor.
Am predat formularul si compunerea si m-au programat la cursuri incepand cu 18 iulie 2005. Interviul cu tipa care se va ocupa de mine (pt. ajutor in cautarea de job) este pe 13 iulie. Cele de acolo (caci numai femei erau) vorbeau o engleza foarte curata, britanica as zice. M-am inteles foarte bine cu ele; se mirau ca am venit asa de repede la AMES (doar in trei zile de la sosire) si mi-au apreciat micutul meu Panasonic (telefonul mobil), cica e “trendy”. Telefonul l-am adus din Romania, i-am pus un SIM vodafone si merge fara probleme aici. De obicei nu-l purtam la gat dar cei de la Quantas Airline mi-am dat cadou o panglica rosie pe care scrie frumos “Quantas” si la care mi-am agatat mobilul. E mai practic de purtat asa.

Dupa ce am iesit de aici ceasul arata 14.30, iar afara ploua marunt. Cum sa ma mai duc in Marrickville, cum sa mai vad un apartament, daca aici se intuneca la 17 pentru ca e iarna? Bine, e o iarna de 16 grade, sa nu se inteleaga ca e frig, sunt zapezi sau chestii din astea. Si cand ploua aici e o ploaie marunta, poti merge fara probleme prin ploaie. Dar nu prea mult ca pana la urma tot te uzi.
M-am intors in Kings Cross (statia de langa mine) si acolo, hop, am fost abordat de o tipa cu un clippboard in brate. M-a intrebat daca am un minut liber. Normal, acum am, si cum sunt disperat sa vorbesc engleza cu cineva, am atacat rapid “victima” cu un “yes, sure”. Am stat de vorba cu asta vreo 5 minute, ea incercand sa ma convinga sa completez un formular pentru o donatie de un dolar pentru copii din Africa. Cand i-am spus ca sunt din Romania a inceput sa-mi fredoneze o melodie a formatiei Ozone (iaila huuu, iaila haaaa). Sa mor de ras nu alta! Uite d-le pentru ce suntem cunoscuti aici…
Ideea e ca voia sa-mi scriu numarul cartii de credit ca sa se poata lua un dolar de pe ea iar eu nu si nu, ca nu pot sa scriu numarul cardului. I-am zis ca-i dau un dolar cash dar nici vorba sa accepte, zicea ca nu are dreptul sa ia bani cash. Am insistat chiar sa-i dau dolarul…Nu a vrut nici un ruptul capului. Asa ca pana la urma ne-am despartit amical mie parandu-mi “terrible sorry” ca nu pot sa-i completez hartia.

Apoi am trecut pe la un money exchange si am schimbat dolarii americani pe care ii mai aveam la un curs de 1,149 AUD pentru un dolar american.
Era 15.30 si am intrat din nou in Woolworths sa-mi iau ceva de mancare. Mi-am luat un pui prajit cu 7.69 AUD (cel mai ieftin, “regullar”, ca mai erau si “large” si cu tot felul de sosuri pe ei dar erau mai scumpi). Am mai cumparat o sapuniera 0.68 AUD, o cutie de margarina de 375 g cu 2.96 AUD, o spuma de barbierit Gillete cu 4.98 si un Mars (ca era la “clearance”-ieftinire) cu 1 AUD. Am vrut sa-mi mai iau si grapefruit dar aceleasi grapefruit care ieri erai 1.40 azi era 2.60! Sunt sigur ca era acelasi caci si ieri era tot in locul ala si tot gramada aceea mare. Inainte de a plati, am intrebat la casa care e treaba si mi-a spus ca aproape de ora de inchidere a magazinului se ieftinesc dramatic fructele si legumele vrac. Ce chestie d-le! Uite ca am mai invatat ceva.
Am vrut sa platesc cu cardul la casa dar mi-a dat de doua ori “Declined, System Error”. Probabil ca e din cauza denominarii din Romania si nu merg toate cardurile in perioada asta.

Am cumparat si o cartela prepaid Telstra de 10 AUD cu care pot da telefon de la telefoane publice la linii fixe cu doar 20 centi toata convorbirea. Telstra e Romtelecomul lor dar mai sunt si alte companii de telefonie fixa aici. Dar Telstra e cea mai mare. Am ajuns acasa, am macat jumatate de pui (caci asa regullar cum e este totusi foarte mare) si apoi am facut dus si m-am culcat.
Dupa ce m-am trezit mi-am facut monetarul. Mai am 1786 AUD cash si aproximativ 2100 AUD pe card (pe care nu-i pot folosi deocamdata). Deci am cheltuit 2335-1785=550 AUD in primele trei zile aici. Bine, cheltuieli mari au fost cu camera de hotel pe care o am pana joi 300 AUD, Vodafone 60 AUD, abonamentul de transport 32 AUD, Street Directory 20 AUD, garantia pentru camera de hotel 20 AUD, cartela Telstra 10 AUD, deci in mare 440 AUD. Pe maruntisuri plus mancare rezulta ca am cheltuit 110 AUD. Cam mult, deci trebuie sa reduc cheltuielile caci in ritmul asta nu rezist mult fara job…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (21 votes, average: 4.57 out of 5)
Loading...Loading...
This entry was posted in JurnalPosts and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply