19 iulie 2005

Si azi a fost foarte frumos la scoala! Am invatat despre “bussines idioms” adica expresii folosite in discutiile mai putin formale din cadrul companiilor sau chiar la interviuri. Folosirea lor inseamna ca discutia este relaxata si preieteneasca. Sa dau cateva exemple:
1. He’s got a lot on just now
inseamna he is very busy
2. He’s on the ball
inseamna he understands very quickly
3. He’s been there donkey’s years
Inseamna he is a old employee
etc.

Apoi ne-a dat tema de grup, sa gasim corespondentele la niste idioms folosite intr-un bar intre colegii de servici. Adica se dadea un grup de idioms si trebuia sa le legam de un grup de cuvinte “normale”. Am facut totul corect in grupul nostru, cea mai grea a fost “Can I just spend a penny?” care insemna “I’m going to the toilet”. :)

Dupa aceea am urcat cu totii la etaj in biblioteca, unde ne-am intalnit cu alta clasa skillmax (adica studiaza ca si noi “english for employment”). Scopul intalnirii era sa facem “networking” adica sa ne intalnim si sa schimbam impresii, opinii, cu cei din acelasi profesii cu ale noastre. Dar inainte de asta, o consiliera AMES ne-a vorbit despre diverse lucruri si ne-a dat o gramada de hartii. Ne-a explicat sistemul de invatamant superior din Australia si ne-a spus ca desi majoritatea am luat “assesmentul” pentru profesiile pe care le aveam in tara noastra, unii mai trebuie sa faca cursuri suplimentare aici pentru a putea profesa. In general e cazul inginerilor, a arhitectilor, medicilor sau cei din sistemul de sanatate.
Sistemul superior in Australia are doua componente separate: TAFE si Universities. Structura diplomelor sau certificarilor superioare conform AQF (Australian Qualification Framework) este:
1.Phd
2.Masters
3.Graduate Certificate
4.Bachelor Degree
5.Advanced Diploma
6.Diploma
7.Certificate 4
8.Certificate 3
9.Certficate 2
10.Certificate 1

De la 1 pana la 5 se pot obtine urmand Universitatea. Prin TAFE care inseamna “Technical And Further Education” se pot obtine de la 3 pana la 10 excluzand 4. Ni s-a explicat ca TAFE este ceva in genul Politehnicilor din tarile noastre de origine si ca este mai ieftin sa urmezi TAFE. Aici invatamantul superior nu este subventionat, costul este destul de mare sa urmezi o Universitate. Oricum si la TAFE si la Universities noi emigrantii avem reduceri de taxe care pot fi substantiale conditia de baza fiind ca trebuie sa avem “permanent residence” de mai putin de doi ani.
Consiliera ne-a mai spus ca ne putem traduce diplomele, permisul auto,documente medicale, certificate de casatorie si “emplyment record” gratuit la AMES.
Am primit apoi o lista cu adrese de internet pentru cautat joburi si un pliant “Applying for University in 2005″ si “TAFE NSW 2005 Midyear Course Offerings”. De exemplu la TAFE pentru INFORMATION TECHNOLOGY (SYSTEM ADMINISTRATION) finalizat cu Diploma (AQF) pretul subventionat este de $510 AUD. Eu zic ca e foarte bine, mai ales ca primesti o diploma Australiana ceea ce nu e putin lucru.

Dupa consiliera asta a venit o tipa de la CSSS (Community Settlement Services Scheme) care ne-a prezentat programele “voluntary opportunities/work experience”. Ne-a dat niste pliante cu adresele unor siteuri internet unde poti vedea ce companii/organizatii/comunitati primesc oameni care sa munceasca “pro bono” sau “volunteer” adica fara bani. Este util caci muncesti intr-o companie sau organizatie australiana si castigi work experience. Dar nu castigi bani….

Dupa prezentarile astea ne-a fost prezentata sefa NSW AMES, tipa tare haioasa care facea glume la fiecare fraza. Ne-a spus ca o sa organizam excursii si intalniri cu diverse persoane cum ar fi cu cineva de la ATO (Australian Taxation Office), cu un avocat sau o firma de avocatura ca n-am inteles prea bine, care ne ofera gratuit consultanta in chestiuni legale si ne poate chiar reprezenta “free charge”, si cu altii. Ne-a rugat sa venim si noi cu idei, pe cine am vrea sa invitam, poate chiar si pe John Howard-primul ministru, caci ne poate aranja o intalnire. :)

Apoi am inceput “networking-ul”. Adica am fost separati dupa profesii (IT, ingineri,economisti&contabili, altii) si am plecat fiecare intr-o clasa pentru discutii. In clasa mea, adica IT, am fost separati dupa specializari adica programare, networking si altii. Eu am facut parte din subclasa programatori care era de departe cea mai numeroasa. Ne-am strans cu totii in jurul a doua mese si am inceput sa discutam intre noi. Cum toata lumea vorbea cu toata lumea si nu se intelegea nimic, le-am zis colegilor ca e bine sa ne prezentam fiecare pe rand, sa spunem de cand am venit in Australia, cu ce limbaje/tehnologii lucram, ce experienta avem in tara noastra si daca am fost la vreun interviu. Bineinteles ca au fost cu toti de acord si am inceput sa vorbim organizat. Fiecare insa era liber sa-i puna intrebari celui era la rand cu prezentarea, dar pe rand, organizat. Din subgupa noastra de programatori cei mai multi erau pe tehnologii Java (majoritatea pe web programming), in special chinezii, apoi VC++, VB6, C#, .NET, nu neaparat in ordinea asta. Ca o paranteza, firmele de aici migreaza masiv pe platfoma .NET, o gramada de anunturi specificand planurile de viitor ale companiei de a trece pe .NET. Nu era nici un database admin dar unii cunosteau si lucrasera si cu Oracle si cu MS SQL Server. Am discutat cam o ora, unii au avut interviuri directe, altii nu, dar toti recunoscand ca un interviu la telefon e groaznic, si ca principalele probleme in angajare sunt in primul rand cunostintele de limba engleza si apoi lipsa experientei australiene de munca.
Dupa acest networking care urmeaza sa-l facem periodic ne-am intors la clasele noastre, unde profa ne-a dat sa facem aplicatii pentru “concession card” adica reduceri la transportul in comun din Sydney caci cica suntem studenti full time.

Imi place tare mult la cursurile asta, chiar inveti lucruri folositoare, nu mai zic de engleza. Totodata vii in contact cu oameni care ca si tine sunt emigranti si au aceleasi probleme de integrare. Sunt persoane de diferite profesii, economisti, contabili, doctori, ingineri, specialisti IT, adica oameni de valoare in tarile lor care au venit aici pentru un viitor mai bun.

Seara am iesit la o bere cu Andy, Cata&Anca si Gabi din New Zeeland care era in trecere prin Sydney si care ne-a si facut cinste. El e un tip de nota 10, ca toti romanii pe care i-am cunoscut aici. La o terasa in Darling Harbour, ne-am povestit problemele de adaptare si am petrecut vreo trei ore foarte placute (am ras cum n-am mai facut-o de mult). Andy care a locuit si in USA, in Texas, ne-a spus ca acolo e de neinchipuit o astfel de reuniune in mijlocul saptamanii, americanii avand o cultura a muncii dusa la extrem. Si cum ce e prea mult intotdeauna strica, toti am ajuns la concluzia ca partea asta de lume e cel mai bun loc unde sa traiesti.

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

20 iulie 2005

La scoala am invatat despre “fractured english” adica folosirea in mod impropriu a limbii engleze. De exemplu un anunt dintr-o spalatorie a unui hotel din Roma zice “Ladies, leave your clothes here and spend the afternoon having a good time” care asa cum e scris se intelege “doamnelor lasati-va hainele aici si petreceti dupa amiaza distrandu-va (acolo, in acel loc)”, sau “You are invited to take advantage of the chambermaid” adica “sunteti invitati sa profitati de camerista” :)
Imi amintesc de o chestie din asta din cladirea politiei din Tulcea, orasul meu natal. Este acolo un birou care se numeste “office for aliens”. Bineinteles ca oraselul nostru e un punct important de tranzit interplanetar si de aceea este foarte necesar acest birou pentru extraterestrii…

Apoi ne-a dat tema o sa scriem compunere despre ce vrem sa facem si ce prioritati avem (goals&priorities) pentru urmatoarele 10 saptamani iar apoi pe termen mai lung.
Profa ne-a spus ca atunci cand vom avea primul primul vis in engleza inseamna ca atunci subconstientul nostru incepe sa cedeze loc noului limbaj, si ca vom incepe in curand sa gandim in engleza. Adevarul este ca am creierul bombardat de engleza, traiesc intr-un mediu plin de engleza, unde intorc capul numai anunturi, informatii, indicatii in engleza. Cand gandesc am inceput sa inlocuiesc multe cuvinte din romana cu cele din engleza, dar doar sporadic si pentru cuvinte cu mai multa relevanta in engleza decat in romana. Creierul meu e ca un burete care absoarbe incet incet mediul asta british si nu ma refer doar la engleza ci la multe din aspectele comportamentale incepand de la modul de a rationa pana la felul in care privesc lucrurile.

Am primit azi concession card valabil pana pe 23 septembrie 2005 si care imi da dreptul la reducerea cu 50% pe transportul public. E bun cardul asta, o sa-mi iau maine o cartela rosie pe o saptamana cu 16 AUD in loc de 32 AUD. Insa nu avem voie sa folosim acest concession daca avem un job, fie si part time, in caz contrar fiind pasibili de amenzi usturatoare. Don’t worry, doar sa gasesc eu job si renunt chiar si la scoala asta la care imi place foarte mult.

Am fost de la ora 14 pana la 17 la agentia de joburi unde am aplicat la o gramada de joburi caci azi a fost o “recolta” bogata, adica au aparut multe oferte de munca pentru specializarea mea. Mi-am facut o statistica (deh, defect profesional) pentru 20 de zile de cand am inceput sa caut de munca in profesia mea:

Joburi aplicate: 75
Confirmari de primire: 25 (adica au primit aplicatia mea si o vor analiza)
Fail-uri primite: 10 (mi-au analizat CV-ul si au considerat ca nu e destul de bun)
Interviuri directe: 2+2=4 (cu agenti sau cu angajatorul)
Interviuri indirecte: 3+2=5 (la telefon)

Am pus 2+2=4 la interviuri directe pentru ca azi am primit inca doua invitatii la interviu direct cu angajatorul, unul e maine si altul vineri. Amandoua sunt pe super joburi de DBA (database administrator), si daca pun mana pe un d’asta l-am prins pe Dumnezeu de picior.
In plus azi am avut si doua interviuri telefonice cu doi agenti, care m-au intrebat “usual things” si care au promis ca vorbesc cu clientii lor pentru un interviu direct. Nu stiu de ce dar nu prea am incredere in agentii astia. Adica mi se pare ca nu “se zbat” suficient pentru a-mi gasi o slujba. Adevarul e ca in afara de tipa de Greythorn, habar n-am ce agenti ma reprezinta la alte agentii. Astia vorbesc cu o viteza la telefon, incat rareori imi dau seama ce agentie reprezinta, nu mai spun de numele lor. Stiu cum e, cand lucram in Romania nici eu nu-mi spuneam la telefon numele si compania in acelasi fel in care vorbeam dupa aceea cu diverse alte persoane din alte firme. Adica pe astea le spui repede, oarecum plictisit, apoi te concentrezi pe subiectul convorbirii si reduci viteza.

Oricum azi a fost o zi fructuoasa, m-am facut cu doua interviuri din care unul la Toyota Financial Services, la care am aplicat acum 5 zile. Imi plac masinile TOYOTA! :)

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

21 iulie 2005

Azi a fost o zi nebuna! Cred ca o pot numi cea mai buna zi a mea, de cand sunt in Australia.
Dimineata am fost la cursuri la AMES dar am plecat la pauza de la 10.30 caci aveam interviu in apropiere. In clasa am inceput sa citim compunerile pe care profa ni le-a dat ca tema pentru acasa. Ma rog, au fost teme diverse, eu am avut “femeile nu vor fi niciodata egale cu barbatii”. Adica asta era subiectul, nu conta ca esti de acord sau nu, trebuia sa sustii acest lucru. Doar la sfarsitul compunerii puteai sa-ti exprimi opinia personala. Eu am sustinut in lucrarea mea ca “men and women can be never equal” intr-un mod foarte original si in mod intentionat foarte hazliu, caci nu puteam sustine cu argumente serioase o asa afirmatie. Radeau colegii mei, chinezii, sud americanii, indienii si altii de nu se mai puteau opri, am fost nevoit sa intrerup lectura ca mureau aia de ras. Profa’ s-a dus la catedra si si-a sters lacrimile caci se pare ca textul era extrem de funny. Iar chinezii dupa ce ca au ochii aia oblici si mici, cand rad nu se mai vede nimic din ochi, zici ca sunt oameni fara ochi. Dar mi-a placut tare mult ca am reusit sa fac asta, adica sa-i fac sa rada dupa un text scris in engleza, ma gandeam ca poate nu-mi pricep astia umorul, ca poate iau scrierea mea in serios, dar n-a fost cazul, sunt oameni inteligenti in clasa mea.

La 11.30 am fost la interviu. Am avut o discutie libera cu seful IT de acolo, am discutat in jur de o ora. Asta a fost un interviu exclusiv tehnic, nu l-a interesat unde am lucrat, ce am facut, nu mai zic de diplomele si recomandarile pe care le car degeaba cu mine la fiecare interviu. M-a intrebat de masurile de securitate din SQL Server, ce e de facut cand baza de date devine prea mare, cum se optimizeaza viteza de accesare a datelor de pe server etc. Eu zambeam si ii raspundeam calm la intrebari, caci cu lucrurile astea sunt simple, m-am confruntat de-a lungul anilor si stiu ce e de facut in cutare si cutare situatie. Uneori pot vorbi foarte cursiv in engleza, mai ales cand vorbesc despre lucruri tehnice. Bine, ma blochez si aici si nu-mi gasesc cuvintele sau folosest cuvinte improprii dar mai rar ca in discutiile pe alte teme. La sfarsit mi-a dat o problema destul de complicata, pe care nu am putut sa o rezolv in totalitate. Adica am dat trei solutii la ea, dar nu erau cele mai bune. Ceea ce e frumos in programarea SQL este ca poti face acelasi lucru in mai multe feluri, nu exista un mod unic de a rezolva un task. Oricum solutia optima era foarte inteligenta, rezolvarea lui era una extrem de frumoasa. I-am spus ca intr-un mediu de productie nu prea ai timp sa filozofezi, folosesti ce-ti vine atunci in minte, ceea ce conteaza e sa rezolvi problema, insa nu a fost de acord cu mine, cica trebuie sa iei cea mai buna decizie in timpul cel mai scurt daca vrei sa ramai competitiv. Are si el dreptate, ce sa zic…Oricum am fost incapatanat si n-am recunoscut, i-am zis ca imi rezerv dreptul “to agree to desagree” adica sa fiu de acord ca nu sunt de acord, ca nu in orice situatie poti sa faci ceea ce zice el, adica sa fii perfect sau sa pari perfect, ca sunt multe lucruri de care trebuie sa tii cont cand alegi o solutie, depinde de context samd. Ca de aia suntem oameni, nu masini, sa gandim, sa aducem solutii dar nu ca un computer ci ca oameni. Deci, a ramas ca ma suna ei….Drept sa-mi spun nu prea imi placea atmosfera de acolo cam saracacios pentru o firma asa de importanta cum se lauda ei ca sunt. Plus ca daca ma angajeaza, n-am chef sa ma contrazic cu asta in fiecare zi, asa ca declar mort acest job.

Dupa interviu am fost acasa, am mancat si apoi am plecat la agentia de joburi. Acum a inceput ziua frumoasa…O gramada de slujbe azi pe internet, nu-mi venea sa cred, de la 13 pana la 16.30 nu am facut decat sa aplic si sa raspund la telefoane. Caci azi m-au sunat cinci agenti in interval de doua ore de la 14.30 la 16.30. Adica aplicam la job si dupa 10-15 minute eram sunat. O sa spun doar de cele doua care s-au finalizat cu ceva, pentru celelalte ramanand sa ma sune ei dupa ce iau legatura cu clientii.

Prin agenti sistemul este urmatorul:
-trimiti CV-ul + scrisoarea de intentie de pe site-urile internet care ajung la agentul de intermediere job
-agentul vede o tona de CV-uri, arunca o gramada din ele si pastreaza o mica parte (in jur de 10) care au relevanta pentru jobul respectiv
-apoi ii suna pe cei 10 si selecteaza 2,3 sau 4 depinde de job, client sau agent
-celor selectati li se spune numele angajatorului si li se aranjeaza intalniri cu acesta
-in ultima faza angajatorul selecteaza singura persoana pentru postul in cauza

Singurul lucru care imi vine in cap la ora asta e ca totul se aseamana cu competitia dintre aia multi si mici, cu codita, you know, dupa ce barbatul si femeia….Doar cel mai puternic reuseste si “the winner take it all” adica castigatorul ia tot. :)

Deci prima m-a sunat o tipa de la o agentie cu care nu mai avusesem contacte si mi-a spus ca CV-ul meu corespunde perfect cu persoana pe care o cauta angajatorul. In gandul meu mi-am zis ca sigur ca corespunde ca doar l-am facut eu sa corespunda :)

Sa fac inca o paranteza si sa prezint ideea cu trimiterea unui CV pentru fiecare job in parte. Stiu ca e dificil cand trimiti zeci de CV-uri usor diferite si poti uita foarte usor ce anume CV ai timis la un angajator dar este esential sa faci asta.
Cand prezinti in CV calitatile tehnice, tehnologii, sisteme cunoscute si nivelul de cunoastere, cand vorbesti despre ceea ce ai facut, responsabilitatile efective adica din cadrul joburilor, ei toate astea trebuiesc facute pentru acel job la care aplici. Pentru ca agentii care iti citesc CV-ul nu au chiar atatea aptitudini tehnice, pentru ei developer si programator pot insemna lucruri diferite. Ei urmaresc ceritele cheie ale angajatorului si le compara cu ce ai scris tu in CV. Deci daca tu trimiti ca ai lucrat ca adminstrator baze de date la firma x iar cerintele angajatorului sunt “developer baze de date” e clar ca esti aruncat la gunoi. La fel si daca se cere VBA dar tu scrii ca stii VB. Tu de fapt ai lucrat ca administrator baze de date dar si ca delevoper/programator ale acestor baze si stii sa programezi in VB si prin extensie in VBA care e foarte apropiat ca structura. De exemplu daca jobul este de “Acces/SQL Database Developer”, te poti gandi ca e logic ca daca ai scris ca esti expert in Microsoft Office care contine si Acces, o sa se inteleaga ca esti tare si in Acces. Total gresit! Scrii intre principalele calitati ca esti expert in Acces, iar joburile tale precedente devin din “database administrator”, “database developer” sau “database administrator and developer”. La fel si in cazul in care cerinta este “database analyst”, tu scrii ca asta faci de cand lucrezi, adica esti “database analyst” si ca cel putin un job precedent a fost doar “database analyst” alt job fiind “database analyst and developer”. Nu mai zic cand aplici la systems administrator, scrii ca ai fost “database &systems administrator” iar cele mai tari cunostinte ale tale nu mai sunt doar nu stiu cati ani in administrare/programare MS SQL Server ci administrare MS Servers (NT/2000/2003, SQL, Exchange), si in cazul asta nu mai are rost sa insisti pe cunostintele de programare/developing, ca nu prea iti foloseste.
Nu e vorba sa minti sau sa inseli pe cineva, acestea se numesc “transferable skils” adica cunostinte comune unor joburi, care se pot transfera de la un job la altul. Sa fim seriosi nu cunosc un singur administrator sau programator care sa faca doar atat, toti facem in plus si networking si server&desktop adminstration si helpdesk.

Si inca ceva despre joburi. Astea pot fi permanent, part-time sau contract.
Permanent inseamna ca te angajezi la o firma care iti plateste taxele catre stat, fondul de pensii, iti poate oferi asigurari de sanatate, concedii, prime, etc. In Australia fondurile de pensii sunt administrate de institutii financiare private care investesc banii tai, ii inmultesc iar cand ajungi la pensie te bucuri de ceea ce ai depus in cursul anilor. Deci cat depui, atat ai la batranete, statul nu ofera decat o pensie simbolica. Este un sistem extraordinar de bine pus la punct, corect, eficient, capitalist 100%. Eu la 31 de ani, mai am doar 30-35 de ani de acum inainte sa contribui la un fond privat de pensii si acumulez niste bani cu care sa mai traiesc 10-20 de ani dupa ce nu mai lucrez.
Toata aceasta este o prezentare simplista, schematica a lucrurilor, sunt multe cai, strategii pentru pensie, dar in esenta asta e sistemul.
Part-time e putin folosit, mai ales in IT si sincer nu mi-am batut capul sa aflu cum functioneaza din cauza asta.
Contractul inseamna ca intre tine si angajator a intervenit o intelegere definita de normele unui contract. In contract se specifica clar indatoririle si salariul oferit (in general pe ora). Avantaje sunt ca se castiga mai multi bani prin contract si ca poti deduce anumite cheltuieli (de exemplu carti, software, tehnica de calcul) dar ca tu trebuie sa platesti impozitele catre stat, asigurarea medicala, si plata la un fond de pensii (daca vrei, nimeni nu te obliga decat la taxele catre stat care sunt la un nivel acceptabil). Nu ai concedii caci atata timp cat ai contract trebuie sa-l executi. Contractul este pe termen limitat 1,3 sau 6 luni, existand insa si contracte mai mari, iar daca contractantul nu e multumit de tine, deci nu-ti faci treaba care te-ai angajat ca o faci la nivelul promis, il poti pierde si dupa 2 saptamani.

Deci mi-a dat telefon agenta asta care reprezinta “a large government body” adica o institutie guvernamentala care cauta un “Acces/SQL Database Developer”. Se ofera un contract pe 6 luni plata fiind de 40 AUD pe ora. M-a intrebat daca am drept de munca, cu ce tip de viza am venit (nu m-a mai intrebat nimeni pana acum asta) si de cand sunt disponibil. Apoi am vorbit despre mine, ce am lucrat, cu ce am lucrat, etc. M-a intrebat special de Acces de parca nu pusesem mare acolo ca am administrat/dezvoltat si baze de date Acces. Si apoi e mare lucru sa administrezi asa “baze importante” de date. De fapt, vorba unei foste colege de servici de la banca, “depinde de ce contin”. :)
Apoi agenta mi-a spus ca in acel moment este in drum spre angajator, m-a intrebat daca sunt de acord sa ma reprezinte caci o sa arate CV-ul meu angajatorului si vom stabili o intalnire in zilele urmatoare. Sigur ca sunt de acord, “go matilda, go!”. Asta e o expresie, nu i-am spus chiar asa….Seara pe la 17.30 m-a sunat si mi-a spus ca a aranjat intalnirea pentru vineri ora 15. Moment nasol, caci i-am zis ca am deja programat un alt interviu la ora aceea, dar rezolvam intr-un fel. Vedeti ce ocupat sunt… :) Mi-a spus ca a vorbit cu clientul iar clientul a fost foarte interesat de CV-ul meu si ca vrea neaparat sa ne intalnim. Deci a ramas ca maine la 10 AM sa fiu la ea la birou, in centru in George Street, sa-mi dea datele companiei si sa vedem daca putem reprograma intalnirea.

Un alt telefon cu un job “super tare”, l-am primit de la o alta agenta de la o alta agentie, nu mai stiu numele agentiei ca sunt atat de multe incat n-are rost sa le memorez. Si n-are nici relevanta un nume (na ca mi-am amintit e de la Ambit si asta o agentie importanta ca am vazut multe jocuri prin ea). Cu tipa asta la fel, dupa 15 minute ma suna si ma ia la intrebari. Ca o remarca trebuie sa zic ca ma inteleg foarte bine cu agentele. Adica femeile vorbesc mai bine la telefon, n-am inhibitii, vorbesc cu ele clar, fluent, de pe pozitii de egalitate. Ma intreaba printre altele, caci m-a interogat bine de tot, care e dimensiunea bazelor de date pe care le administram (de parca ar avea relevanta) si ii spun ca 2.5 GB. Ai putea sa te descurci cu o baza SQL cu o dimensiune peste 150 GB? M-am speriat, Doamne, ce aveti mama in ele ca n-am auzit de asemenea dimensiuni, am zis in gandul meu si fara sa clipesc i-am spus ca n-are relevanta dimensiunea conteaza modul cum sunt proiectate, si care este utilizarea lor, la ce folosesc. M-a intrebat ce salariu doresc, am simtit ca e vorba de ceva beton, si i-am spus intre 70000 si 80000 pe an. Dupa acest ultim aspect, pe un ton foarte confidential de parca urma sa-mi impartaseasca secretul vietii vesnice, tipa mi-a spus ca imi va da numele angajatorului. Cica dupa acel moment, trebuie sa pastrez secretul asupra jobului si daca ma suna alt agent de la alta agentie sa spun ca deja am vorbit cu ea. Se parea ca e un client barosan, o sa castige “serpoaica” multi bani din acest contract. In fine, e vorba de o banca foarte importanta din Australia dar cu afaceri majore pe plan mondial care a cumparat alta banca, mai mica. Toate bazele de date ale bancii mai mici trebuiesc analizate, restructurate/remodelate/importate din MS SQL Server 7 in MS SQL Server 2000 si adminstrate de o echipa speciala de DBA (Database Administratori). E o treaba extrem de complexa implica o uriasa desfasurare de forte, logistica, programatori, administratori de sistem si noi, o echipa de DBA pentru a gestiona toate aceste operatii. Cand mi-a spus s-ar putea sa fiu chiar ales “DBA Team Lider” pur si simplu am inghetat. Dupa o scurta balbaiala i-am spus sa-mi trimita exact specificatiile tehnice si ceea ce trebuie facut efectiv cu bazele alea de date, in ce sisteme sunt gestionate, si dupa ce o sa analizez cu atentie o sa-i dau un raspuns, adica daca poate prezenta CV-ul meu clientului si poate aranja intalnirea. Si…am primit, am analizat, am confirmat. Adevarul e ca nu sunt normal daca accept asa ceva la momentul acesta, asta e o culme a unei cariere, e ca un “sfant graal” pentru administratori baze de date. Ce sa mai, e prea frumos ca sa fie adevarat! Vreau sa spun ca numai si pana la aceasta faza si e o mare onoare ca CV-ul tau sa fie ales pentru a fi prezentat acelui grup financiar. Nu mai zic ca birourile sunt in inima CBD (City Bussines District) in Martin Place. Ei, nu-mi fac eu probleme, nu ajung eu sa lucrez acolo, poate peste 3-5 ani, o sa pot sa emit pretentii joburi de tipul asta. Dar m-am simtit extraordinar doar pentru ca mi s-a dezvaluit numele angajatorului si ca am vazut proiectul care, repet, este o extraordinara provocare profesionala. Asa ca si de acest motiv a fost cea mai frumoasa zi de cand sunt aici.
Maine am doua interviuri directe cu angajatorul (la Toyota si la institutia guvernamentala) si astept confirmarea intalnirii cu reprezentantii bancii. Ce sa mai, jobul e aproape, trebuie sa vina. E ca la lotto, mai multe numere jucate, mai multe sanse…
Inainte de a ajunge acasa seara, frant de oboseala dar fericit, mi-am luat o cutie de TimTam (biscuti de ciocolata) caci meritam…

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment
Page 10 of 55« First...91011...203040...Last »