25 iunie 2005

Dupa ce zboara peste insulele Indoneziei, avionul intra in Australia pe care urmeaza sa o traverseze. In avion e o atmosfera relaxata, majoritatea pasagerilor dorm dar sunt si altii (ca mine) care se uita la filme, la documentare, la stiri, asculta muzica sau pur si simplu se joaca. Am jucat si eu “Who wants to be a millionaire” dar mai mult de 1000 lire n-am trecut…Sunt intrebari din cultura si civilizatia britanica la care habar n-am ce sa raspund. In avion, ni se aduce mancare de doua ori. Prima data un “light dinner” constand in somon in sos de tomate si capere, salata, inghetata (Cadbury), o prajitura si un suc de portocale. Cafea, ceai si apa plata la discretie. Cine doreste poate primi si o sticluta de vin (alb sau rosu), bere, wisky, cutii de cola sau altfel de sucuri. Eu cer un sweppes lemon. Inainte cu o ora de aterizare se serveste un “continental breakfast” adica salata de fructe, biscuiti, dulceata de capsuni, orange juice.

La 5.20 ora locala avionul ajunge la Sydney iar capitanul spune mult asteptatele cuvinte: “Ladies and gentlemans, welcome to Sydney!”.De sus, orasul mi se pare imens si plin de lumina. Desi sunt foarte obosit, gasesc puterea sa ma bucur si sa zambesc insotitorilor de bord atunci cand cobor.

Imediat dupa decolare s-au impartit formulare pentru cei nerezidenti in Australia si care nu se afla in tranzit. Formularul are intrebari precise, la obiect:

Nume, Prenume
Ocupatia
Nationalitatea
Data nasterii
Nr. pasaport
Nr. zborului
De unde ti-ai cumparat biletul de avion
Unde intentionezi sa stai in Australia
Daca esti turist sau cu intrare temporara, rezident in Australia care se intoarce in tara, emigrezi permanent in Australia
Daca intentionezi sa locuiesti in Au mai mult de 12 luni
Daca ai tuberculoza
Daca ai cazier (condamnari)
Daca aduci medicamente, steroizi, arme sau droguri
Daca aduci mai mult de 2250 ml de alcool sau 250 de tigari
Daca aduci bunuri valorand mai mult de 900 AUD
Daca aduci bunuri pt. comercializare
Daca aduci 10.000 AUD sau echivalent in alta valuta
Daca aduci mancare de orice tip (uscata, proaspata, conservata, gatita, negatita)
Daca aduci plante, parti din plante, plante din medicina traditionala sau ierburi, seminte, bulbi sau articole din lemn
Daca aduci animale, parti din animale, oua, pasari, pesti, insecte, scoici, miere, mancare pt. animale
Daca aduci pamant sau articole cu pamant pe ele (pantofi de sport, articole de golf)
Daca ai vizitat o zona rurala sau o ferma de animale in ultimele 30 de zile
Daca ai fost in Africa sau America de Sud in ultimele 6 zile

Am scris toate intrebarile de pe formular deoarece este extrem de important. Australia e o tara in carantina si ei tin foarte mult la asta. Peste tot sunt afise cu “quarantine matters” adica, carantina conteaza. Inclusiv am vazut o reclama cu Steve (tipul cu crocodilii) care tine un croc in brate si spune: “Atentie la ce aduci cu tine, prietene!”. Inclusiv in avion ti se repeta ca e strict interzis sa introduci plante, seminte, oua, mancare de orice fel in Australia. Poti plati amenzi usturatoare si chiar poti face inchisoare pt. incalcarea acestei reguli.
Daca nu esti sigur de raspuns la intrebarile precedente TREBUIE sa bifezi “YES” iar un ofiter de la vama te va intreba de ce ai ales astfel. Este mai sigur asa! De exemplu la intrebarea daca aduc medicamente, steroizi, arme sau droguri eu am bifat “yes”. Am explicat apoi ca mi-am adus medicamente de stricta necesitate in caz de raceala.

Dupa ce am coborat din avion am intrat pe culoarul pentru nerezidenti si am asteptat sa-mi vina randul pentru a primi stampila de intrare in Australia. Doamnei care verifica pasapoartele si punea aceasta stampila i s-a parut ceva suspect la pasaportul meu si de aceea a chemat pe cineva caruia i-a dat pasaportul pentru verificare. Mi s-a spus sa astept. Tipul a disparut pe o usa laterala si a revenit dupa 5 minute. “Welcome to Australia, Mr. Neagu!”, mi-a spus zambind si mi-a inmanat pasaportul cu stampila datei intrarii in Australia. Deci, din 25 iunie 2005 sunt rezident permanent in Australia, rezidenta ce imi da dreptul la munca si la servicii medicale de baza, aici in “Comonwealth of Australia”. Dar inca n-am terminat formalitatile vamale! Dupa ce imi iau geamantanul de pe banda cu bagaje intru pe culoarul rosu avand in mana formularul completat in avion si pasaportul. Culoarul rosu este pentru cei care au ceva de declarat, si deoarece am bifat “yes” la unele intrebari trebuie sa trec pe aici. Este mai sigur astfel. Inca nu esti de-al lor si se poate intampla orice.
Ajung in fata ofiterului ii explic treaba cu medicamentele si cu bunurile peste 900 AUD (cica am un laptop care valoreaza atat). Laptopul meu vechi nu face mai mult de 200 AUD dar ca sa fiu sigur ca nu incalc vreo regula am procedat astfel. Apoi vamesul ma roaga sa deschid geamantanul si sa-i arat medicamentele si “medicina traditionala din plante” (Spirulina) pe care am bifat ca le am. Zice “it’s OK” si ma intreaba daca mai am ceva de declarat. Nu, nu mai am…”Ok, welcome to Australia!”.

Gata, pot sa plec! Ajung la iesirea din aeroport, gasesc un punct internet (locuri cu 2-3 calculatoare de la care poti intra pe internet) si trimit un email acasa si unul unui prieten de aici spunandu-le ca am ajuns cu bine (in sfarsit). Iau un taxi din aeroport (30 AUD) care ma duce la hotel unde dupa un dus fierbite ma culc in sfarsit intr-un pat.
Camera de hotel am rezervat-o prin internet pentru 6 zile (intre 25 si 30 iunie) si costa 55 AUD/zi. Un dolar australian era in jur de 23.000 lei cand am plecat din tara. Trebuie sa precizez ca orice comparatie privind preturile de aici si cele din Romania este superflua. Ele se pot compara dar veniturile si puterea de cumparare aici sunt cu mult mai mari decat cele din Ro si de aceea aceste comparatii nu-si au rostul. Voi spune insa cat costa una, alta pt.ca e important atunci cand ai putini bani, si pana gasesti ceva de lucru trebuie sa te descurci cu putinul pe care il ai.

M-am trezit pe la ora 14, m-am imbracat si am iesit in oras. Afara ploua marunt dar majoritatea trotuarelor aici unde stau sunt acoperite deci te poti plimba pe ploaie fara probleme. Am mancat un cheesburger & cartofi prajiti la McDonalds (6.35 AUD), apoi am intrat intr-un Woolworths (unul dintre supermarketurile cele mai raspandite de aici) si am cheltuit vreo 36 AUD pe diverse (apa plata 4 litri 1.96 AUD, suc portocale 2 litri 1.89 AUD, detergent pt. vase 600 ml 2.96 AUD, cana 1 AUD, Ceai Lipton 50 pack 2.69 AUD, bureti vase 3 buc 3.98 AUD, adaptor pt priza australiana 9.98 –si ei au tot 220/50 Hz dar au altfel de stecher, paine feliata 650 gr 1.98 AUD, crema pantofi KIWI 75 ml 3.62 AUD).
Apoi am cumparat o cartela vodafone cu 30 AUD (are tot 30 AUD credit) + inca 30 AUD credit. Deci am 60 AUD pe cartela acum.

E o vreme cam racoroasa aici, cam cum e o zi ploioasa de toamna de la noi. Dar este foarte curat pe strazi, nu vezi baltoace sau noroi pe nicaieri. Si este lumina, sunt multe neoane stralucitoare, magazile pline cu de toate, unul langa altul.
Oamenii iti zambesc iar daca stai la coada undeva (de exemplu in supermarket) cel de dupa tine iti zambeste si te intreaba “how are you mate?” (ce mai faci). Ce sa faci, zambesti si tu si ii raspunzi “just fine, thank you”. Pe aici lumea e foarte relaxata, nimeni nu se grabeste, poti sa intrebi si ti se va raspunde zambind. Eram la un centru de inchirieri casete&dvd si am intrebat vanzatorul de unde pot sa-mi cumpar SIM pt. mobil iar un tip care astepta sa predea dvd-urile mi-a explicat unde pot gasi SIM pentru mobilul meu. Sunt de treaba australienii astia.

Dupa ce am pus cartela in mobil si m-am inregistrat ca si utilizator la ei (ti se cere numele, adresa si numarul pasaportului) am dat un telefon unui prieten de aici, foarte de treaba, care a promis ca ma ajuta cu inchiriatul unui apartament. Aici totul se inchiriaza prin agentii (rentals) si trebuie sa ai un istoric al inchirierilor si de e dorit sa ai un job. Am stabilit sa vina sa ma ia cu masina si sa mergem la el unde urmeaza sa vina si o familie de romani proaspat veniti aici (de 4 luni).
Dupa ce ne-am intalnit am mers intr-o suburbie a Sydney-ului (la 7 km de oras) la el acasa. Trebuie sa spun ca nu-ti dai seama cand iesi din oras, iar suburbiile sunt compuse de fapt din orasele ale caror strazi arata exact ca si strazile din city. Deci diferenta intre Sydney si suburbiile sale sau mai exact diversele orasele sunt la fel ca si diferentele dintre sectoare in Bucuresti. Adica, nu prea exista diferente decat la nivelul mijloacelor de transport public care sunt mai dezvoltate in city.

Tipul asta are un flat (apartament) in Marrickville, o zona foarte buna din multe puncte de vedere, apartament in care locuieste impreuna cu prietena sa si cu o pisica. Este un apartament mare, spatios, cu doua dormitoare si cu doua balcoane. Aici totul e mai mare decat in Ro. Masinile sunt mai mari, casele la fel. Pana si paturile sunt mai mari.
Familia de romani de care am amintit mai devreme s-a integrat foarte bine aici, au gasit amandoi joburi. Ei vorbesc engleza foarte bine, spre deosebire se mine care folosesc inca topica propozitiei in romana si cuvintele in engleza. Nu mai spun ca gramatical sunt un dezastru…Plus ca uneori ma blochez inexplicabil si nu sunt in stare sa articulez un cuvant in engleza. Care engleza, nu prea e engleza. Adica e dar e foarte…australiana. Australienii astia parca au ceva in gura cand vorbesc! E ca si cand ai incerca sa vorbesti cu gura plina. Iar majoritatea vorbesc repede si scurteaza cuvintele iar uneori folosesc si cuvinte din slang. Oricum ce cuvinte nu intelegi le poti intui in general din contexul frazei sau al propozitiei.

Acesti prieteni, singurii pe care ii am aici deocamdata, m-au incurajat si mi-au dat o gramada de sfaturi privind locuinta, jobul si in general privind viata de aici. Este foarte important pentru un emigrant sa simta ca este primit, ca e ajutat sa reuseasca.

Deci prima mea zi in Sydney, desi cam ploioasa si racoroasa, s-a incheiat la o bere cu noii mei prieteni australieni.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (28 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , | Leave a comment

26 iunie 2005

Azi m-am trezit pe la 4 noaptea cu o foame teribila in mine. Adevarul e ca nu mai mancasem nimic din ziua precedenta de la 12. E adevarat ca am baut doua beri cu “my mates” dar alea nu se pun. Am incercat eu sa adorm la loc dar nu ma lasa stomacul…Asa ca m-am trezit, am pus masa si am mancat bine. Stiu, o sa ajung cat un vitel, da’ ce sa fac, nu pot sa mor de foame…Pe la 4.30 m-am culcat la loc si nu m-am trezit decat la 12.
Apoi m-au sunat prietenii din Marickville si m-au intrebat daca nu vreau sa vin sa vedem oferte de apartamente la agentiile din oras. Of course ca vreau, ce se mai pune problema!?

Mi-au explicat cum ajung la ei cu CityRail-ul. Asta e un tren, ca metrou nu pot sa-i zic pentru ca nu circula numai pe sub pamant ci si la suprafata si chiar la inaltime, deasupra soselei. Ajunge in toate suburbiile din Sydney, chiar si cele mai indepartate trecand din punctul principal si anume prin Central Station. Circula non stop, chiar si duminica, si vine din 10 sau 15 minute depinde de statie. E cel mai avantajos mijloc de transport din Sydney pentru ca e ieftin si ajunge aproape oriunde. Alte miljloace de transport public sunt autobuzele si feriboturile. Dar cu astea inca nu am mers, o sa spun cum e la timpul potrivit.
Ca sa poti lua trenul asta, care trebuie sa spun ca este atat de lin incat nici nu simti ca mergi pe sine, de departe mai silentios decat Sageata Albastra a noastra, deci ca sa il poti lua trebuie sa cumperi asa numitul TravelPass. Asta e un abonament care seamana cu o cartela magnetica de metrou din Romania si care poate avea diverse culori. Rosu pentru Sydney si suburbiile apropiate, si verde, galben, roz, purpuriu pentru suburbiile mai indepartate (ordinea culorilor respecta “departarea” de town). Cu aceasta cartela, conform culorii ei ai acces pe orice tren, autobuz sau feribot din zona culorii respective, dar lucrul bun este ca pentru orice culoare “superioara” ai si toate drepturile culorii “inferioare”. De exemplu daca ai cartela roz, ai acces pe tren, bus sau ferie in toate zonele roz, galben, verde si rosu dar nu ai acces la nimic in zona purpurie. Este un sistem foarte inteligent, logic si simplu in acelasi timp. Cartelele se pot cumpara pt. o saptamana, 3 luni sau anual. Pentru o saptamana cea rosie costa 32 AUD, verde 40 AUD, galbena 44 AUD, roz 47 AUD, purpurie 54 AUD. Eu am luat-o pe cea mai ieftina, cea rosie care este suficienta pentru mine deocamdata.

Zona propriu zisa numita Sydney (cod postal 2000) este foarte mica. Toate celelalte zone din jurul ei sunt suburbii (inner suburbs) care devin din ce in ce mai indepartate de centrul city-ului. Si eu acum, desi stau la un hotel la doi pasi de centru, teoretic nu sunt in Sydney ci intr-o suburbie numita Potts Point. Dar am mai spus nu va ganditi la suburbie ca la ceva “suburban” cum se numeste in Romania, gen Baneasa sau Otopeni. Alea sunt biete sate pe langa cele de aici. Iar Sydney-ul impreuna cu suburbiile sale se intinde pe 1736 km patrati ceea ce este enorm. Exista si Sydney Metropolitan Area care se are peste 5000 de km patrati. Ce oras din lume se poate lauda cu asta?

Un exemplu al civilizatiei de aici este modul in care oamenii se comporta in public. De exemplu cand se coboara sau se urca pe scara mobila care duce spre peron, se sta in partea stanga lasand libera partea dreapta pentru cei care se grabesc. Nu mai spun ca stau la o treapta departare unii de altii. Iar pe peron toti stau dupa linia galbena pana cand opreste trenul dupa care se dau la o parte lasand sa coboare pasagerii. Nici o inghesuiala, nici o atingere, nici un impins. Iar in tren toti oamenii stau pe scaune; nu stiu cum naiba dimensioneaza astia trenurile dar de cate ori am mers n-am vazut inghesuiala in tren.
In magazine cand se sta la coada (MCDonalds sau supermarket) se sta la jumatate de metru distanta unul de altul (nici vorba sa “te ia in brate” sau sa te impinga), iar primul la rand sta la 1-2 metri de cel aflat la casa de marcat pana este chemat de vanzator.

Am ajuns in Marickville, am vizitat apartamentul prietenilor mei (aici se numeste “flat” sau “unit”) care este foarte mare avand o camera de zi (living room), doua dormitoare (bedroom), baie cu toaleta, cabina de dus si cada, si o camera numita “laudry” adica spalatorie in care este masina de spalat si unde se usuca rufele. Plus un balcon foarte mare care are intrari din toate cele trei camere. Bucataria este stil american adica este incorporata in living room dar e separata printr-un zid de aproximativ 1,5 m. Trebuie sa recunosc ca n-am mai vazut un apartament atat de mare. Si prietenul la care am fost ieri avea tot ceva asemanator, la fel de spatios si de frumos.
Ei platesc pentru acest apartament 320 AUD pe saptamana in care intra si o parcare subterana pentru masina.

Dupa ce am fost si am vazut impreuna ofertele de inchiriat din zona, ne-am intors la ei si dupa niste discutii foarte interesante si utile privind pasii pe care trebuie sa-i urmez in continuare, am plecat acasa pe la 17 luand trenul din Marickville. Oamenii astia, chiar daca sunt doar patru luni aici se comporta ca niste australieni get-beget. Adica ajuta din inima si o fac fara sa le-o ceri, stiu ca ai nevoie de ajutor. Au ceva din spiritul australian si acum “share this spirit”.
Am ajuns la mine in Potts Point si am intrat intr-un internet café mai putin aglomerat. Aici, pe strada unde stau, majoritatea magazinelor nu au usi la intrare. Adica sunt deschise ca niste garaje (dar fara usile aferente) si poti intra, plimba printre rafturi, si iesi foarte usor. La fel si internet café-ul asta n-avea usi. Am studiat ofertele: 1 AUD/ora, 3 AUD nelimitat. Am dat 3 AUD si stau cat vreau! Good job!

Am pus pe site mai devreme la prietenii mei primele trei zile din jurnal, iar acum, inainte de a vorbi cu ai mei si a citi ultimele posturi de pe emigrare.info (ca n-am mai fost demult pe acolo) mi-am modificat un pic pagina principala a jurnalului. Am introdus un contor pentru utilizatori (sa vad daca citeste cineva jurnalul asta) si am pus si data ultimei updatari a siteului. M-am gandit ca utilizatorul vrednic (adica cel care deschide pagina in fiecare zi, oare exista cineva?) sa nu se duca tocmai la ziua la care a ramas cu cititul sa vada daca am mai scris ci sa vada din start daca e ceva nou in jurnal. Ce sa fac, le visez noaptea si le aplic ziua (ideile adica).
Problema a fost ca nu mergea programul cu care pun fisierele pe site (TotalCommander). Adica se conecta dar cand sa afiseze fisierele imi aparea “port 500:illegal command”. L-am chemat pe chinezul care se ocupa de calculatoare acolo dar dupa ce i-am explicat care e treaba, a dat din umeri. Asta e paralel cu informatica…Cica “sa pun corect userul si parola pt. contul de ftp”. I-am zis ca doar ce m-am conectat de altundeva cu acelasi program si a mers si ca e ceva cu calculatoarele lui, probabil au blocate anumite porturi. A inteles da’ n-a stiut sa ma ajute. Tot zambea si zicea “you must try again”, adica sa incerc din nou. Dar se pare ca era stresat ca sunt nemultumit si statea pe capul meu desi nu ma ajuta deloc. Asa ca i-am tras un zambet laaaaaaaaaarg si l-am trimis la plimbare spunandu-i ca “don’t worry I can manage this problem”. M-a lasat si s-a dus la ale lui. Am mai incercat cateva FTP managere dar nici unul nu a mers. Apoi am incercat CuteFTP (stiam ca e cel mai bun dar uitasem cum se numeste) si cu programul asta am reusit sa ma conectez si sa modific pagina principala a jurnalului. Dupa aia mi-am dat seama ca o posibila cauza poate fi sistemul de operare (Win Me) care se stie ca e cel mai prost produs dintre sistemele de operare a lui Bill.

Pe la 23 am plecat acasa dar am trecut pe la o “News Agency” adica unde se vad ziare, reviste, harti si am cumparat “Sydney Street Directory” (19.90 AUD). Asta e o carte care cuprinde harti ale orasului Sydney&suburbs. Daca vrei sa afli rapid unde se afla o strada, te duci la index si vezi la ce pagina e harta care o contine. E foarte utila cartea asta!
Apoi, ca tot aveam Woolworths-ul in drum si n-aveam de mancare la hotel am intrat si am cumparat un borcan de Milkyway ca era la “clearance” adica reducere, cu 1.69 AUD, un pateu de curcan (aici ii zice “turkey spread”) cu 1.75 AUD si doua grapefruit cu 1.40 AUD/kg. Am ajuns la hotel am facut un dus fierbinte, am scris asta si acum o sa ma culc.

Inca o zi in Sydney s-a incheiat, a fost tot o zi ploioasa si racoroasa. Dar cu toata aceasta vreme, ma simt din ce in ce mai in largul meu, merg si eu pe strada zambind si le spun la vanzatorii de la Woolworths “how are you mate?” (ce mai faci prietene?).

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (21 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , , | Leave a comment

27 iunie 2005

Azi m-am trezit la 10 dimineata, probabil pentru ca in ziua precedenta m-am culcat pe la 2 noaptea si eram foarte obosit. Trebuia sa fie o zi plina dar nu a fost decat pe jumatate si asta doar din cauza mea. Trebuia sa ma duc azi in doua locuri: in Marrickville pentru a cauta apartament si la AMES (Adult Migrant English Service). Pana am facut dus si am mancat s-a facut 12. Am zis sa trec intai pe la AMES (care este langa “Central Station”-Gara Centrala) si apoi sa ma intorc in gara si sa iau un tren pentru Marrickville. Dar socoteala de acasa…Am ajuns in gara centrala repede. Stiam ca AMES este pe langa Central Station, pe Mary Street 84-86. M-am uitat in cartea cu hartile si am vazut o singura strada cu numele de Mary la cateva strazi distanta de gara (de fapt era Mary Ann, da’ asta o sa aflu mai tarziu). Aici pot exista o multime de strazi cu acelasi nume, conteaza doar in ce suburbie este situata. Am ajuns acolo dar, stupoare, strada se termina la numarul 82. Era o cladire guvernamentala, cu portar pe care l-am intrebat daca nu stie unde e numarul 84-86. Nu stia…M-am intors amarat in Central Station si m-am asezat pe o banca. Deja ma dureau picioarele caci mersesem destul de mult ca sa parcurg toata strada aia de doua ori de la un cap la altul. Aici strazile sunt relativ scurte de vreo 2 sau 3 km pentru ca in centru sunt multe intersectii. Apropos de intersectii si de semafoare aici daca ajungi la o trecere de pietoni apesi un buton si astepti sa vina verde, care vine relativ repede. Dupa ce trece pietonul/pietonii se face iarasi rosu care nu se mai schimba daca cineva nu a apasat butonul. Ideea e stralucita caci daca nu sunt pietoni care sa doreasca sa treaca strada de ce sa se dea rosu la masini si acestea sa astepte degeaba?
Mi-am cumparat o sticla de apa plata de la un chiosc de flori (1 AUD) si m-am asezat pe banca. M-am mai uitat odata in carte: erau o groaza de strazi “Mary” si doar una “Mary Ann” aia la care nu exista numarul cautat. Adresa pe care o cautam era clara, Mary Street 84-86 dar daca nu vazusem nici o Mary pe harta langa gara am incercat si eu Mary Ann… Stand asa si nestiind ce sa fac ma uit mai bine pe harta si vad strada Mary, chiar langa gara. Doamne, ce chior sunt! Am pierdut o ora degeaba ratacind prin oras dupa o adresa fantoma la cinci strazi distanta de gara, cand Mary Street era chiar langa gara.

Am ajuns in sfarsit la AMES. Asta este o instirutie guvernamentala care asa cum ii zice si numele se ocupa de invatarea/perfectionarea limbii engleze a emigrantilor. Pe langa asta te ajuta sa-ti faci un CV si o scrisoare de intentie. Ca sa intri in program si sa urmezi cursurile (care sunt gratuite) trebuie sa te inscrii, sa ai un interviu si apoi sa incepi cursurile propriu zise. Am completat un formular in care am fost intrebat de nume, prenume, sex, adresa, telefon, email, tara de origine, si studii si mi s-a dat o foaie in care sa fac o compunere cu un subiect la alegere. Nu mai tin minte celelalte subiecte, eu am ales “Avantajele si dezavantajele emigrarii in Australia”, la care am scris doar un dezavantaj si anume distanta mare fata de tara de origine, care daca ma gandesc mai bine e un avantaj :) . In rest am scris de vremea frumoasa de aici, de civilizatie, de cultura organizationala, de faptul ca Australia e o tara dezvoltata economic, ca imi plac oamenii de aici si stilul lor de viata. Am mai pus niste chestii cu multiculturalitatea din Sydney (great multicultural environment) si am incheiat spunand ca imi mai trebuie zece pagini sa enumar avantajele da’ nu vreau sa abuzez de timpul lor.
Am predat formularul si compunerea si m-au programat la cursuri incepand cu 18 iulie 2005. Interviul cu tipa care se va ocupa de mine (pt. ajutor in cautarea de job) este pe 13 iulie. Cele de acolo (caci numai femei erau) vorbeau o engleza foarte curata, britanica as zice. M-am inteles foarte bine cu ele; se mirau ca am venit asa de repede la AMES (doar in trei zile de la sosire) si mi-au apreciat micutul meu Panasonic (telefonul mobil), cica e “trendy”. Telefonul l-am adus din Romania, i-am pus un SIM vodafone si merge fara probleme aici. De obicei nu-l purtam la gat dar cei de la Quantas Airline mi-am dat cadou o panglica rosie pe care scrie frumos “Quantas” si la care mi-am agatat mobilul. E mai practic de purtat asa.

Dupa ce am iesit de aici ceasul arata 14.30, iar afara ploua marunt. Cum sa ma mai duc in Marrickville, cum sa mai vad un apartament, daca aici se intuneca la 17 pentru ca e iarna? Bine, e o iarna de 16 grade, sa nu se inteleaga ca e frig, sunt zapezi sau chestii din astea. Si cand ploua aici e o ploaie marunta, poti merge fara probleme prin ploaie. Dar nu prea mult ca pana la urma tot te uzi.
M-am intors in Kings Cross (statia de langa mine) si acolo, hop, am fost abordat de o tipa cu un clippboard in brate. M-a intrebat daca am un minut liber. Normal, acum am, si cum sunt disperat sa vorbesc engleza cu cineva, am atacat rapid “victima” cu un “yes, sure”. Am stat de vorba cu asta vreo 5 minute, ea incercand sa ma convinga sa completez un formular pentru o donatie de un dolar pentru copii din Africa. Cand i-am spus ca sunt din Romania a inceput sa-mi fredoneze o melodie a formatiei Ozone (iaila huuu, iaila haaaa). Sa mor de ras nu alta! Uite d-le pentru ce suntem cunoscuti aici…
Ideea e ca voia sa-mi scriu numarul cartii de credit ca sa se poata lua un dolar de pe ea iar eu nu si nu, ca nu pot sa scriu numarul cardului. I-am zis ca-i dau un dolar cash dar nici vorba sa accepte, zicea ca nu are dreptul sa ia bani cash. Am insistat chiar sa-i dau dolarul…Nu a vrut nici un ruptul capului. Asa ca pana la urma ne-am despartit amical mie parandu-mi “terrible sorry” ca nu pot sa-i completez hartia.

Apoi am trecut pe la un money exchange si am schimbat dolarii americani pe care ii mai aveam la un curs de 1,149 AUD pentru un dolar american.
Era 15.30 si am intrat din nou in Woolworths sa-mi iau ceva de mancare. Mi-am luat un pui prajit cu 7.69 AUD (cel mai ieftin, “regullar”, ca mai erau si “large” si cu tot felul de sosuri pe ei dar erau mai scumpi). Am mai cumparat o sapuniera 0.68 AUD, o cutie de margarina de 375 g cu 2.96 AUD, o spuma de barbierit Gillete cu 4.98 si un Mars (ca era la “clearance”-ieftinire) cu 1 AUD. Am vrut sa-mi mai iau si grapefruit dar aceleasi grapefruit care ieri erai 1.40 azi era 2.60! Sunt sigur ca era acelasi caci si ieri era tot in locul ala si tot gramada aceea mare. Inainte de a plati, am intrebat la casa care e treaba si mi-a spus ca aproape de ora de inchidere a magazinului se ieftinesc dramatic fructele si legumele vrac. Ce chestie d-le! Uite ca am mai invatat ceva.
Am vrut sa platesc cu cardul la casa dar mi-a dat de doua ori “Declined, System Error”. Probabil ca e din cauza denominarii din Romania si nu merg toate cardurile in perioada asta.

Am cumparat si o cartela prepaid Telstra de 10 AUD cu care pot da telefon de la telefoane publice la linii fixe cu doar 20 centi toata convorbirea. Telstra e Romtelecomul lor dar mai sunt si alte companii de telefonie fixa aici. Dar Telstra e cea mai mare. Am ajuns acasa, am macat jumatate de pui (caci asa regullar cum e este totusi foarte mare) si apoi am facut dus si m-am culcat.
Dupa ce m-am trezit mi-am facut monetarul. Mai am 1786 AUD cash si aproximativ 2100 AUD pe card (pe care nu-i pot folosi deocamdata). Deci am cheltuit 2335-1785=550 AUD in primele trei zile aici. Bine, cheltuieli mari au fost cu camera de hotel pe care o am pana joi 300 AUD, Vodafone 60 AUD, abonamentul de transport 32 AUD, Street Directory 20 AUD, garantia pentru camera de hotel 20 AUD, cartela Telstra 10 AUD, deci in mare 440 AUD. Pe maruntisuri plus mancare rezulta ca am cheltuit 110 AUD. Cam mult, deci trebuie sa reduc cheltuielile caci in ritmul asta nu rezist mult fara job…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (19 votes, average: 4.53 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , , , | Leave a comment
Page 2 of 55123...102030...Last »