18 august 2005

La ora 10 dimineata am fost la interviu in Bligh Street No. 25, in CBD. Acolo am discutat vreo jumatate de ora cu agentii, le-am spus din nou ca VB este un limbaj de programare cu care am lucrat 5 ani si in care am experienta comerciala, ca MS SQL Server este SGBD-ul meu preferat in care de asemenea am o indelungata experienta.
Ei mi-au dat mai multe informatii despre client, agentul care se ocupa de contractele in IT mi-a spus ca ii cunoaste pe oamenii aia, stie ce vor si o sa ma prezinte foarte calduros. Mi-a spus ca lucreaza cu Credit Suisse de mult si ca agentia lor e singura agreata de client si prin urmare au exclusivitate la angajarile in cadrul ei. Mi-au facut un CV foarte frumos cu care sa ma duc la intalnirea cu clientul, e tot CV-ul trimis de mine dar e printat pe pagini cu antetul agentiei de recrutare si are o coperta foarte frumoasa. Au schimbat si ceva prin el, la ultimele doua joburi au pus “database administrator/developer”, eu scrisesem doar administrator ca e logic ca un administrator face si dezvoltare. Insa jobul e de “junior aplications developer” si trebuia subliniat ca am facut si developing. Din CV au scos si partea cu “interests” si cred ca au facut bine, nu cred ca intereseza pe nimeni ca imi place fotbalul, tenisul, muzica, literatura si poezia.
Ei erau foarte entuziasmati de clientul asta, cred ca e foarte important pentru ei (a se citi gros la punga) si mi-au spus ca acest job este o excelenta oportunitate pentru oricine vrea sa porneasca o cariera in “banking & finance industry” si sa lucreze intr-o “leading global financial institution”. Ce sa zic, eu nu sunt dat pe spate, pentru mine orice job in IT e mai mult decat bun in momentul asta, dar daca ei zic ca e o ocazie rara, ii cred pe cuvant. Oricum nu tine de ei ca sa fiu angajat acolo, mai trebuie sa am un interviu si cu angajatorul si acesta sa ma accepte. Mi-au spus ca sa astept un telefon de la ei chiar in dupa amiaza asta si sa ma pregatesc pentru interviul cu clientul pentru ora 4-5 seara. Am tot asteptat dar….nimic. Poate ca nu au reusit sa convinga clientul, poate ca au reprogramat interviul, maine dimineata o sa sun sa aflu care e problema. Asa ca sunt un pic dezamagit acum, cred ca puteau sa-mi dea un telefon sa-mi spuna si mie care e treaba…

Dupa interviul de la 10 dimineata am fost la scoala unde am stat pana la 13. Apoi am plecat in CBD la Sydney Central Food Court unde am mancat o portie de mancare chinezeasca de 7 dolari.
Pe la 14.15 m-am intalnit cu Andy in Darling Harbour si am baut o bere impreuna. Aici berile pe care le gasesti in localuri sunt micute, de doar 375 ml dar nu stiu cat costa ca Andy mi-a facut cinste. Am fost intr-un local cu specific mongol unde de 12 dolari poti sa mananci cat vrei, adica cat poti. Foarte interesant…
Azi a fost o zi superba, cu un soare puternic si fara pic de nori. Am petrecut cam o ora la teresa aia admirand apa, vaporasele si CBD-ul caci din Darling Harbour ai o imagine superba asupra zgarie norilor orasului.
Acolo sunt o gramada de pescarusi din aia albi cu piciorusele si ciocul portocalii. Dar unii sunt cam nesimtiti, o femeie de la masa vecina s-a dus sa-si ia ceva dinauntru iar un pescarus obraznic a aterizat exact in farfuria ei de unde a luat cat a putut dintr-o singura imbucatura. Normal ca astia i-au dat alta farfurie cu mancare (erau noodles cu nu stiu ce). Cat il asteptam pe Andy pe malul apei, am vazut un pescarus schiop, adica nu avea un piciorus. Era tare hazliu topaind asa intr-un picior pe ponton. In acelasi timp imi era mila de el, cine stie cine i-a mancat piciorusul ala portocaliu…Am vorbit cu el ca statea chiar in fata mea, credea saracu’ ca-i dau ceva de mancare dar n-aveam nimic comestibil la mine. I-am zis ca si eu sunt ca el, numai ca eu sunt handicapat cu engleza mea si cu lipsa de “local experience”, dar asa cum s-a descurcat el fara un piciorus asa o sa ma descurc si eu si o sa gasesc un job… :)

Ajuns acasa am gasit in cutia postala doua scrisori: una de la Energy Australia si una de la Veolia Water. Ops, au inceput sa-mi apara facturile! Eu stiam ca plata apei, a gunoiului si a altor utilitati ale apartamentului este inclusa in chirie, ca eu trebuie sa platesc doar energia elecrica. Asa si este, scrisoarea de la apa era un raspuns la o aplicatie mai veche a mea pentru un job de “Bussines System Adminstrator” la Veolia Water. Rezultatul este “unsuccesful” dar e frumos din partea lor sa-mi trimita scrisoare cu “Dear Gabriel”. Factura de la energia electrica e pentru perioada 30 iunie-15 august, am consumat 487 kWh si am de platit 73.13 AUD. Plata se ca face prin “direct debit” din contul meu bancar in data de 2 septembrie 2005 si sunt sfatuit sa am fonduri in cont la data respectiva. Cica daca am dificultati de plata sa sun si vom stabili impreuna un plan de plati. Daca sunt pensionar sau asistat social exista nu stiu de scheme de ajutor de la guvern pentru plata energiei.
Tot pe factura scrie ca pentru a-mi furniza energia consumata s-au folosit carbuni si s-au emis in atmosfera 438.3 kg of CO2. Daca vreau sa folosesc “green energy” adica energie nepoluanta trebuie sa fac o cerere si trebuie sa platesc 1 dolar in plus pe saptamana. Cool dar nu acu’, ca sunt tare sarac…

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

19 august 2005

La scoala azi a fost un eveniment deosebit, am terminat prima parte a programului English Skillmax la care sunt student. De saptamana viitoare incepe a doua si ultima parte care dureaza tot cinci saptamani dar nu este sigur ca vom avea aceiasi profesoara. Asa ca am dat o mica petrecere dupa pauza de la ora 11. Ne-a spus de ieri profa sa aducem mancare traditionala din tarile noastre, de preferat gatita de noi. Asa ca fiecare a adus cate ceva specific, bineinteles ca chinezii erau cei mai bine reprezentati. Inainte de a manca fiecare a spus care e numele mancarii, ce contine si modul de preparare.
Mariana, tipa din Bulgaria a adus placinta de dovleac cu nuca, asta era preferata mea cand eram in Romania, taicamiu fiind un specialist de clasa mondiala in prepararea ei. Takeshi din Japonia a adus o mancare facuta de el, ceva cu carne de pui si salata, foarte buna, Andres&Maria, sotii din Venezuela au adus niste cornulete umplute cu branza (tare bune), Rajid din Sri Lanka a adus niste chiftele de peste (el e de la malul marii), Lei din China a adus niste cocaturi albe care aveau in mijloc carne si ierburi (cica se mananca la anul nou si numele ei in chineza inseamna un an nou si ceva cu noroc), Bash din Nepal a adus niste orez cu legume si pui cu chili (la ei se mananca mult din asta), Sorawij din Thailanda a adus niste noodles mai groase cu sos si cu pui, Qui din China a adus un fel de clatite cu carne, Natawee din Singapore a adus niste coltunasi cu carne, samd.
Eu am cumparat trei cutii a cate opt eclere rotunde, care aici se numesc “profiterole” si costa 2.99 cutia. Astea sunt asemanatoare cu ceea ce-mi facea mama cand eram mic, am explicat tehnologia de preparare care nu e complexa dar necesita multa munca. Oricum au fost foarte apreciate…
Am facut poze cu toata clasa, cand o sa le am o sa le pun pe internet in jurnal.

Dupa cursuri am plecat la internet in Redfern la mine unde am stat pana la 17. Am gasit destul de multe joburi noi, am aplicat la vreo cinci. Am primit si niste telefoane, saptamana viitoare m-am asigurat de sase interviuri, asta e record mondial pentru mine (mai ales ca sunt si programate cu o saptamana inainte).
Prima data i-am sunat eu pe agentii la care am fost ieri, mi-au spus ca interviul s-a amanat pentru saptamana viitoare, cica clientul nu a avut timp ieri sau azi sa se intalneasca cu mine. Ce sa zic, trebuie sa-i cred pe cuvant…
Apoi m-a sunat o agenta care a reusit sa-mi stabileasca o intalnire cu un client din Paramatta, e vorba de o institutie guvernamentala (NSW Police). Jobul e de DBA, si a spus ca-mi trimite prin email detaliile privind adresa, ora si data.
Un alt interviu am stabilit pentru luni la ora 14 cu o agenta in CBD pentru un post de Technical Support Consultant. E ceva cu suportul pentru un ERP, asta incluzand administrare/dezvoltare baze de date MS Sql Server.
Al patrulea interviu e pentru un post de IM/IT Officer, asta e ceva care cuprinde administrare Windows Server 2000/2003, Exchange Servers si Microsoft Sql Server. Nu am stabilit ziua, dar m-a asigurat ca sunt pe short-list si ca voi fi contactat pentru interviu in cursul saptamanii viitoare.
Pentru un alt interviu (la care nu sigura ziua) ma suna agenta luni sa-mi dea detaliile.E pentru postul acela cu Crystal Reports.
Ultimul interviu e miercuri la ora 17 la un local numit Costi’s Famous Fish si e pentru “casual staff-food & beverage”. Normal ca daca imi ofera un post acolo accept fara sa stau pe ganduri, ca vorba aceea “ce-i in mana nu-i minciuna”.

Vreau sa prezint niste aberatii de anunturi pentru joburi, cei din IT stiu despre ce e vorba, imi cer scuze pentru nespecialisti. “Sapphire Technologies” au cele mai idioate cerinte, nu am putut sa aplic la nici un job publicat de ei pentru ca pe langa faptul ca cer jdemii de limbaje si tehnologii, aproape la fiecare job cer o mie si una de certificari, fie Microsoft fie Cisco sau Oracle. Sa fie sanatosi, cand o sa platesc eu pentru o hartie care sa “certifice” cunostintele mele atunci sa gaseasca si ei persoana potrivita pentru jobul lor. Insa ceea ce mi s-a parut aberant este un anunt pentru “Senior Developer” care dupa ce ca e un contract minuscul de 1-2 luni si nici nu spun ce bani ofera, are doar trei cerinte (lucru neobisnuit la Sapphire). Daca pe prima si pe ultimele le mai inteleg (strong analyst programming exp. si preferable exp. in Bussines Intelligence), a doua cerinta mi se pare prea de tot: Commercial experience in SQL Server 2005 preferably Beta Version! Adica versiunea asta a aparut de cateva luni, cred ca mai mult de 2-3 companii nu lucreaza cu SQL 2005, daca or exista si alea…Ca sa treci bazele de date ale unei companii la o versiune noua iti ia cateva luni bune, asta nu e ceva ce poti face peste noapte. Bazele de date sunt inima infrastructurii IT dintr-o companie, totul e construit in jurul lor-programele software, serverele, retelele, deci sunt ceva extrem de important, nu te joci de-a schimbul de versiuni doar ca sa ai tu ultima tehnologie, insa ei vor experienta comerciala…Cred ca ori sunt nebuni, ori sunt idioti!
Alt anunt de data asta de la “prietenii” mei de la Greyhorn pentru postul de “MS Reporting Services Developer” are ca cerinte doua lucruri: Microsoft Reporting Services si Oracle 8i. :) E ca si cand vrei sa instalezi Windows XP pe un computer Mac. Bineinteles ca s-o putea, sunt programe de emulare care se pot instala pe Mac, insa te scarpini in nas cu degetul de la picior (alta comparatie n-am gasit).
Oricum, fiecare cu pasaricile lor, le urez mult succes in gasirea persoanelor respective!

Astazi la o luna si aproape trei saptamani dupa ce am inceput lupta asta pentru gasirea unui job, statistica se prezinta astfel:
Joburi la care am aplicat: 176
Joburi la care am primit fail prin email: 28
Interviuri directe cu agenti: 9
Interviuri directe cu angajatorul: 7

Cifrele sunt seci, nu indica consumul nervos si stresul pe care il ai la fiecare interviu si pentru fiecare fail primit. Insa e suportabil, stii ca daca gasesti primul job aici, viata ta se va schimba pentru totdeauna. Pot asemana asta cu o operatie pe cord in care inima trebuie oprita pentru o scurta perioada. Sunt un pacient “in linie izoelectrica” adica aparatele care indica bataile inimii arata doar o linie. Dar operatia e in desfasurare, totul se va termina in curand, inima va porni dupa un scurt soc electric, iar pacientul va incepe o noua viata, mai buna…

Este o carte care mi-a placut tare mult, “Marile Sperante”, eu am inca aceste “mari sperante”. Ceea ce e bine e ca sunt chemat la interviuri care cu tot stresul lor imi mentin sperantele. Nu stiu ce m-as fi facut daca n-as fi fost chemat la interviuri directe si daca n-as fi vorbit cu agentii la telefon…
Si nu stiu cum ar fi fost clipele astea grele fara familia mea si zecile de prieteni, cunoscuti si necunoscuti care imi citesc aceste randuri si care imi scriu sa ma incurajeze, imi dau puterea de a merge mai departe. Multumesc, multumesc, multumesc.

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

20 august 2005

Pe la 11.45 am plecat spre Blacktown la familia de romani care m-a invitat la cina. Blacktown este in zona mov (dincolo de cea rosie, verde, galbena si roz) asa ca am platit 4.40 dolari pe un bilet dus-intors. Am ajuns acolo mai devreme si m-am plimbat un pic pe strazile din jurul statiei de tren, am intrat chiar intr-un centru comercial, WestPoint in zice. Asta e cam ca un Mall din Romania si se bazeaza pe aceleasi principii adica multe magazine de imbracaminte, incaltaminte, cosmetice, food, samd. Acolo se afla si un magazin Target care are cam de toate. Era lume destul de multa caci e sambata si e zi de cumparaturi, astia chiar cumparau nu erau ca mine doar cu privitul…

Pe la 13.20 m-am intalnit cu domnul Copaceanu care m-a luat cu masina de langa gara si am plecat spre casa lui. Domnul Copaceanu sau nea Ion ca mi-e mai simplu sa-i spun asa, are o casa foarte frumoasa, cu etaj si nu-i lipseste nimic. Familia lui m-a impresionat, sotia, fata, baiatul si viitoarea nora fiind niste oameni foarte primitori si foarte deschisi. Am luat pranzul impreuna cu toata familia Copaceanu, doua feluri de mancare+desert, exact ca la mama acasa in zi de duminica. Si pentru ca seara m-a prins tot la ei am luat si cina compusa din fructe, prajituri, si preferatele mele floricele de porumb.

Am discutat cu nea Ion si cu sotia dansului Petruta (o cheama ca pe mama mea) ore in sir fara sa ne plictisim si cred ca mai stateam inca pe atat caci sunt oameni pe care i-am simtit foarte aproproape. Si chiar daca eu nu impartasesc aceasi religie cu ei, eu fiind prin botez crestin ortodox (dar nepreadus la biserica, recunosc), eu le respect si le pretuiesc convingerile religioase.
Mi-au povestit cum au fugit din Romania in ’87, prin cate au trecut ca sa ajunga aici (o adevarata aventura), inceputurile grele ale integrarii in societatea Australiana. Acesti oameni au avut un curaj extraordinar, riscau sa fie impuscati de graniceri cand au trecut granita, dar au parasit acea tara pentru a trai mai bine, pentru a-si cladi un viitor mai bun pentru ei si copii lor. Asta e genul de oameni care imi plac, indrazneti, curajosi, oameni care ajungand intr-un punct al existentei lor in care se simteau limitati si blocati si-au luat viata in maini si au avut curajul de a face ceva, au avut ambitia sa reuseasca. Acesti oameni au muncit din greu ca sa ajunga aici, au infruntat toate problemele impreuna cu fruntea sus si in cele din urma au reusit. Au o casa de vis, doi copii amandoi cu studii (baiatul la Colegiu, fata la Universitate), au trei masini si o situatie materiala de invidiat. De ce? Pentru ca muncesc, pentru ca merita si pentru ca Dumnezeu a fost bun cu ei.

Australia iti da ceva ce nu vei putea avea niciodata in Romania, si anume bucuria de a trai. Si in plus aici ai speranta de a fi fericit…Caci fericirea o gasesti cand esti multumit profesional, material si sentimental. Profesional esti multumit cand iti place ce faci, cu ce te ocupi, material este satisfacut cand ai suficienti bani astfel incat sa nu-ti lipseasca nimic, sa traiesti bine adica sa ai o casa fumoasa, o masina buna, etc, iar sa fii implinit sentimental inseamna sa iubesti si sa fi iubit.
Am vazut azi o familie care are toate acestea, am intalnit romani fericiti.

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment
Page 20 of 55« First...10...192021...304050...Last »