28 iunie 2005

O zi cu multa alergatura azi. Ma dor picioarele ingrozitor…Am plecat pe la 10 dimineata in suburbia Marrickville sa caut un apartament. Ideea de baza era sa gasesc prin zona si coste in jur de 200 AUD pe saptamana (aici totul se calculeaza si se plateste la saptamana, inclusiv salariul).
Nu trebuie doar sa te uiti in vitrina sa vezi apartamentele de inchiriat afisate ci trebuie sa intri si sa intrebi pe cineva de la intrare (office). Ti se va da o lista curenta cu ceea ce este disponibil de inchiriat, in general lista reinoindu-se saptamanal, luni sau marti. Dar mai sunt si exceptii, trebuie intrebat de la agentie la agentie.

Am intrat mai intai la “Ray White” pt. ca se pare ca e o agentie foarte raspandita in Sydney (in sensul ca are multe birouri in aproape toate suburbiile). Numai ca sub 280 AUD/sapt. n-am gasit decat doua anunturi din care unul era de 140 AUD/week dar era la ultimul etaj de la o casa veche. A doua oferta era de 210 AUD/week dar era in suburbia Enmore si era disponibila tocmai din 26 mai 2005. Deci daca intr-o luna nu se inchiriase, era ceva cu ea.
Ok, are balta peste (agentii adica). “Ray White” era chiar langa gara dar cele mai multe agentii sunt pe strada principala din Marrickville. Strada care habar n-am unde e…O iau si eu intr-o josul strazii insa datorita talentului meu nativ de a cauta exact in partea opusa a lucrului care trebuie gasit, ajung la un rau (Cooks River). O sa mai ajung azi la raul asta cand o sa vad alt apartament. Imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca nu poate fi centrul dupa rau si ma intorc inapoi de unde am plecat. Acum o iau in sus si dupa nici 500 de metri de unde plecasem initial dau de strada principala….Ce sa fac daca n-am noroc din prima!
Acum am sa iau la rand agentiile de inchirieri. La urmatoarea agentie (n-are rost sa le mai spun numele ca oricum nu conteaza) gasesc un singur apartament de inchiriat, in Dulwich Hill langa Marrickville. Spun ca ma intereseaza si cand il pot vedea. “Right now”-chiar acum, zice d-ra zambind (aici toti iti zambesc cand vorbesc cu tine si nu e vorba ca-mi zambesc numai mie ca as avea eu ceva special ci toata lumea isi zambeste cand interactioneaza). Imi cere pasaportul si 50 AUD bond (garantie) pentru chei. Iau cheile si intreb un om din statia de autobuz cum ajung in Dulwich Hill. Imi spune numarul autobuzelor care merg acolo si se ofera sa ma duca el ca tot merge in aceasi directie. Ajungem in Dulwich Hill si coboram iar el imi arata strada respectiva, numai ca directia aratata de el era cea opusa in care se afla casa…Acum ma uit si pe harta (mi-am amitit ca o am cu mine) si imi dau seama dupa cateva sute de metri ca merg iar intr-o directie gresita. Ma intorc si gasesc cladirea respectiva. Ajung in sfarsit in apartament care e la etajul 1 al unei cladiri de 4 etaje. Aici se obisnuieste sa se locuiasca in complexe de 4,6,8,10 sau mai multe locuinte, care au in general la parter sau la subsol parcare securizata doar pentru locatari. Dar apartamentul arata jalnic pentru 230 AUD/week. E cam murdarel si in bucatarie are o vopsea galbena de la care iti ies ochii daca te uiti prea mult pe pereti. Plus ca n-are decat dus intr-o baie micuta, iar bucataria dupa ce ca e si ea mica are si un aragaz plin de pete de grasime. Bucataria da in living room printr-o fanta in perete, exact cum erau la noi inainte unitatile de “impinge tava”. Cah, nu-mi place…. Iau autobuzul inapoi si inapoiez cheia luindu-mi pasaportul si bondul inapoi.

Trec la urmatoarea agentie din Marrickville, gasesc niste apartamente dragute (in poze) insa agentul imi spune ca e foarte ocupat azi si ca ma suna el maine pe la 13.30 sa vin sa le vedem. Ok, ii dau telefonul si trec mai departe.
Intru la alta agentie unde gasesc trei apartamente din care doar unul e disponibil imediat celelalte luna viitoare (pe 15 si pe 17 iulie). Deci e important sa ma uit si de cand se poate inchiria. Se intampla aceiasi chestie cu predatul pasaportului si platitul bondului si primesc cheile si de la apartamentul asta. Costa 220 AUD per week si este in Earlwood o suburbie invecinata cu Marrickville. Agentul imi spune ca ajung imediat acolo si eu il cred (mare greseala). O iau in jos pe strada, ajung iar la Cooks River si urc pe o sosea ca la munte. Trece un autobuz pe acolo dar pentru ca nu stiu unde sa cobor nu il iau. Sunt de abia la numarul 65 cat poate sa fie pana la 219A? Doar vreo 5 km…dupa cum o sa ma conving. Ajung in sfarsit, trec de numarul asta (dupa o intersectie imi apare 223), ma intorc inapoi si vad un gang acolo unde ar trebui sa fie 219. Intru pe gang si ajung la o scara de lemn care urca la etajul 1. In fata intrari este o peluza de verdeata destul de draguta dar si niste scaune vechi, un paun impaiat, vai de capul lui, si lantul de la ceea ce era probabil lagatura unui caine cu gardul. Am urcat pe scarile care pareau ca au cel putin 101 ani si am ajuns la usa, intrand in apartament. Interiorul e imens si living room-ul si cele doua dormitoare fiind uriase. Dar totul este vechi, miroase urat iat in bucatarie se vad pete de mucegai. Totul e foarte vechi, apa vine de jos printr-un furtun iar baia e ca la tara. Plus ca n-are mocheta sau covor in living room iar podeaua scartie ca intr-un film de groaza. Sorry, n-am venit in Sydney, Australia, ca sa stau intr-un loc trendy poate acum 30 de ani.

Imi trag putin sufletul si ma intorc cu autobuzul in Marrickvile, “Cap Canaveral-ul” meu de lansare pentru azi. Cat asteptam in statie m-am dus si am cerut o sticla de apa de la un magazin chiar de langa ea. Aici sticle de 500 ml n-am vazut, ce-a mai mica sticla de plastic e de 600 ml. Am zis ca nu vreau de la frigider caci e prea rece pt. mine. Chinezul s-a dus in spate si mi-a adus o apa (si aia era rece) iar cand l-am intrebat cat costa a zis ca 1.40 AUD pentru ca nu e rece. Cica pe aia rece o da cu 1.50 AUD. Eu stiu daca m-a mintit sau nu, dar te simti bine cand macar se preface ca iti face o favoare. Asta e si esenta actului comercial, vanzatorul sa-ti ia banii si sa te faca sa crezi ca ai facut o afacere buna cumparand de acolo si nu din alta parte.
Am revenit in Marrickville si am intrat la urmatoarea agentie la care nu intrasem. Trebuie sa spun ca in tot timpul asta ploua, se oprea, ploua, se oprea. Nu era cine stie ce ploaie dar era sacaitoare. Cei de la agentia asta erau tare scumpi, cel mai ieftin apartament fiind 250 AUD/sapt. Am luat si eu lista, m-am uitat pe ea, am spus “thank you very much” si am plecat.

Se facuse ora 15 si eu nu gasisem nimic. Am intrat la urmatoarea agentie si am gasit ceva interesant. D-ra de la office mi-a spus sa astept caci agentul care se ocupa de acea proprietate vine in 10 minute. A venit in 15 dar mi-a propus sa mergem cu masina sa vedem apartamentul. Probabil pentru ca apartamentul era cam departe de Marrickville, adica era aproape de centrul orasului Sydney, m-a dus cu masina. Nu stiu, dar stiu ca am sporovait cu el vrute si nevrute in timpul drumului (m-a adus si inapoi). Cand i-am spus ca sunt din Romania a spus “Gheorghe Hagi, great player” si apoi mi-a explicat ca a vazut el un meci la World Cup ‘94 din USA cand a dat Hagi nu stiu ce gol de la nu stiu de distanta si a ramas portarul ala nu stiu cum…In rest mi-a laudat engleza, a zis ca nu e bine ca cei care vin aici (chinezi, arabi, etc) sa traiasca inchisi in grupurile lor si ca trebuie sa se integreze, sa vorbeasca macar un minim de engleza. I-am spus ca ei isi permit asta pentru ca ei, australienii, sunt prea toleranti si ca le dau voie sa faca ce vor in tara asta chiar daca ei sunt oaspeti aici. Daca vor sa vorbeasca numai chineza, coreeana, vietnameza sau araba sa se duca in tara lor, de unde au venit, si sa vorbeasca acolo cat vor…

Deci aveam niste puncte de vedere comune cu australianul asta si chiar mi-a facut placere sa vorbesc cu el. Cand nu mai esti stresat cu cine vorbesti, ce spui, si vorbesti relaxat, cuvintele in engleza vin natural, fara sa te chinui sa te exprimi sau sa te temi ca faci greseli. Am vorbit si despre orasul Sydney despre care zicea ca e cel mai mare si mai frumos oras australian. L-am provocat spunandu-i “but what about Merlbourne?” (dar Merlbourne?), si mi-a spus ca cei din Mel sunt mai “laid down”, mai inceti, ca sunt mai lenesi (in sensul de boemi) si nu se bucura de viata cum fac cei de aici. In Sydney lumea munceste dar stie sa se si distreze. Oricum cei de aici sunt foarte mandrii de orasul lor.
Am vazut apartamentul asta si mi-a placut foarte mult. E in Redfern, foarte aproape de “Central Station” care e cel mai important nod de transport din Sydney. De fapt, tot ce trece prin gara centrala trece si prin Redfern deci ai legaturi in orice parte a orasului fara sa trebuiasca sa schimbi. Ceea ce e “great”.
Apartamentul are o living room mare, langa care vine o bucatarie maricica nedespartita de living room prin vreun perete. Tot din living room se intra in dormitor si baie. Bucataria este moderna, cu dulapuri ca si noi (suspendate si care imbraca chiuveta) iar lumina vine de la cele patru spoturi in tavan (foarte modern). Sunt foarte multe dulapuri si dulapioare in bucatarie si exista un loc gol, un intrand intre dulapurile suspendate in care se poate baga un frigider. Are o plita electrica mare, cu patru ochiuri cu o hota foarte frumoasa din inox. Asa se poarta pe aici, plita electrica caci energia electrica nu te costa o avere ca in Ro. Chiuvetele din inox, una mai mica si una mai mare, cu suport pentru vase arata excelent si sunt incastrate si ele in mobilier. Robinetul de la chiuneta este modern, cu bila, deci fara robineti. Dar la chiuveta din baie, la cada si la dus, si la spalator sunt robineti de inox separati pentru apa rece si calda.
Baia este moderna, cu cabina de dus, toaleta si cada. Este spatioasa si ea dar cada e cam micuta. In schimb exista o cabina mare de dus, din sticla. Majoritatea bailor aici au si cada si cabina de dus, neexistand dus la cada. Spalatoria (internal laudry) are uscator de rufe (seamana cu o masina de spalat) si loc pentru masina de spalat. Trebuie sa-ti cumperi masina, sa o racordezi si…poti sa speli. Si spalatoria e destul de mare, avand o chiuveta de inox si niste dulapuri incapatoare intr-o parte. In dormitor exista un sifonier “built in” adica in perete, pe toata lungimea peretelui. Usile de la sifonier se gliseaza intr-o parte sau in alta pe niste sine si sunt acoperite cu oglinzi (de fapt doua oglizi mari). Din living room se poate intra in balcon. Inutil sa spun sa si in balcon, bucatarie, spalatorie exista gresie&faianta toate foarte bine intretinute (ca si noi adica). In bucatarie si baie este gresie albastra si faianta alba iar in balcon gresie caramizie. Pe jos in living room si dormitor este o mocheta foarte frumoasa, moale ca un covor (este ca o lana de oita). Apartamentul e gol in sensul ca n-are pat, masa, scaune. Mai rar se pot gasi si apartamente “furnished” adica mobilate cu televizor, cuptor microunde, frigider, pat, masa, scaune, canapea dar te costa mai mult.
Prizele in Australia au fiecare cate un intrerupator micut care arata exact ca cel de lumina, si au trei fante in care se baga stecherul. Manarele la usi sunt formate din niste bile mari de inox care se rotesc cu mana atunci cand vrei sa deschizi. Foarte rar am intalnit clante la usi.
In Australia se folosesc peste tot perdele tip “office”. Adica din cele compuse din mai multe fisii dintr-un un material textil dur , de latime mica si lungime mare, care cu ajutorul unor sfori montate la un capat al perdelei se pot strange sau se pot orienta lasand sa treaca cata lumina este necesar. Apartamentul meu are perdele din astea pe toata lungimea peretelui din sticla dupa care se afla balconul si in dormitor, tot pe toata lungimea peretelui din care e format geamul (aici in dormitor doar jumatatea superioara a peretelui).
Trebuie sa mai spun ca apartamentul se afla intr-un bloc cu patru etaje, securizat (adica se intra cu cheie in bloc si exista interfon, toate blocurile avand asa ceva) si are in plus parcare securizata la parter. Cand ajungi cu masina la intrarea pentru masini, apesi un buton la telecomanda care ti se da si se deschide o poarta de unde ajungi la parter unde toti locatarii au cate un loc de parcare. Probabil ca sunt si in plus pentru cei care au mai multe masini sau pentru vizitatori. Din cate am inteles de la agent, in Sydney e o problema daca n-ai unde parca masina ziua/noaptea, iar parcarile pazite sunt scumpe.

Deci dupa tot ceea ce vazusem in cursul zilei, 230/sapt pentru apartamentul asta mi se parea chilipir…Asa ca mi-am dat acordul. Am ajuns inapoi, am completat si semnat partea mea de contract si acum urmeaza sa ma sune agentul maine dimineata sa-mi spuna daca si proprietarul e de acord. In contract se completeaza numele, prenumele, nr permis auto daca ai sau nr. pasaport pentru cei ca mine, ce meserie ai, ultimul job (ce functie, cati ani,nume pt. referinte), penultimul job (ce functie, cati ani), ultima locuinta (zona, nr, ani/luni de locuit acolo), telefon curent (fix/mobil) si doua persoane de contact in caz ca nu ma gasesc pe mine(nume, telefon, si relatia cu acestea).
Am plecat in sfarsit din Marrickville caci se inserase (era ora 17 deja), dar nu inainte de a manca la KFC de 3.70 AUD si de a-mi cumpara o pereche de pantaloni de trening (foarte moi) cu 8 AUD la reducere caci n-am cu ce sta prin casa si mi-e frig.
Am scos 100 AUD de la un ATM Commonwealth (asta e o banca raspandita aici) de pe strada mea folosind cardul Mastercard din Romania. A mers foarte usor, nu stiu de ce n-am putut plati cu cardul la magazin…O sa ma incerc odata la alt magazin.

Sunt increzator ca o sa rezolv problema asta cu locuinta pentru ca apoi sa incep si eu sa aplic pentru joburi caci in primul rand trebuie sa platesc toate astea si in al doilea mi-e dor de un calculator ca lumea, conectat full time la internet. Nu pot trai mult fara asa ceva…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (20 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , , , , , , | Leave a comment

29 iunie 2005

M-am trezit pe la 8 AM si am asteptat cuminte telefonul de la rental agent. L-am primit pe la 11 cand mi-a spus ca “proprietarul imi inchiriaza cu placere apartamanentul dar vine cu oferta de al lua pentru 9 luni”. Ok, a mai lasat din cele 12 luni pe care le cerea la inceput, deci nu va fi nici cum voia el dar nici cum voiam eu, asa ca am zis ca accept si eu “cu multa placere”. Am fixat o intalnire la agentie la ora 12.30, dupa care am plecat spre Marrickville unde am ajuns pe la 12. M-am mai plimbat pe acolo, am ajuns la capatul unei strazi unde am vazut ca era un magazin cu mobila&electronice second hand. Imi trebuiesc multe dar in primul rand o masa, un scaun si un pat. Mese si scaune am vazut dar nu mi-a placut nimic dar am ochit un pat queen size tocmai bun pentru noul meu dormitor. Queen size inseamna ca nu e King size care este cel mai mare dar si asa, trei oameni au loc suficient sa doarma in patul meu; nu cred ca voi dormi vreodata in pat cu doua tipe dar asa, pt. orice caz, sunt pregatit :) . Sub Queen size este “duble” iar apoi cred ca “single”, dar diferentele de pret sunt minore. Salteaua era foarte tare, asa cum imi place mie, si arata ca noua (de fapt avea cusut actul de garantie original pe ea, care spunea ca e garantata 7 ani!). Patul e de metal, vopsit frumos cu negru, fara nici o zgarietura. Trebuie sa spun ca astea doua se vindeau si separat, eu am ales salteaua din alta parte a magazinului, patul fiind gol. Pentru astea doua, vanzatorul mi-a cerut 300 AUD. Am zis ca e mult si ca ii dau cash 250. Vanzatorul, nu si nu! Am intrebat de transport si mi-a zis ca face 20 AUD. I-am facut oferta de 300 cu transport cu tot dar incapatanatul nici n-a vrut sa auda. Trebuia sa plec la agentie sa fac hartiile asa ca i-am zis ca ma mai gandesc si vin inapoi daca ma hotarasc.

Am ajuns la agentie am semnat actele, am primit cheile si telecomanda de la garaj si am platit. Bondul (garantia) este de 960 AUD adica patru saptamani de chirie, si doua saptamani in avans fac 460 AUD. Plus 15 AUD costul actelor am platit 1395 AUD pentru care am primit chitanta in care era trecuta separat fiecare plata. Am vrut sa platesc cu cardul din romania dar au spus ca nu se accepta “savings” adica carduri de debit asa ca a trebuiesc sa platesc cash. Sunt ingrijorat cu cardul asta caci raman fara bani cash si nu prea pot face plati cu el.
Contractul imi va veni prin posta intr-o saptamana, semnat si de proprietar. Asa se obisnuieste aici, nici nu stii cum arata proprietarul. Insa toate comisioanele de inchiriere catre agentie el le plateste si in general sunt de o rata lunara (230 AUD in cazul meu). Odata cu semnarea hartiilor mi s-a inmanat si un “The renting guide” (ghid al inchirierii), in care sunt specificate drepturile si responsabilitatile chiriasului si ale proprietarului. In Australia chiriasul se numeste “tenant” iar proprietarul “landlord”.

Inainte de a parasi Marrickvile am trecut pe la un magazin unde vazusem zilele trecute o bluza de trening la doar 12 AUD (reducere de la 16 AUD); mi-e frig si nu am ce purta prin casa, deci este un “necesar”. Cand am vrut sa platesc cu cardul iar nu s-a putut (“transaction cancelled, tran not allowed”). Nu vreau sa trag concluzii pripite, dar cu cardul asta taifun de la banc post n-am putut plati nimic pana acum in magazine ci doar am putut scoate bani de la ATM (am scos ieri 100 AUD sa vad daca merge si a mers). Bine si asa, numai ca unul e comisionul la ATM si altul in magazine, si cum “e foame de bani” fiecare cent conteaza.
Am vorbit la telefon cu prietenul meu australian din Dulwich Hill care mi-a spus ca e o afacere buna patul ala. Asa ca m-am dus si l-am cumparat urmand sa-l primesc la 16.30 PM la mine acasa. Am platit cash (nu aceptau carduri acolo), le-am dat adresa si am plecat.

Apoi mi-am cumparat bluza de trening caci n-am nimic mai gros de imbracat prin casa si pe aici e cam racoare mai ales seara si dimineata. Si se potriveste la fix cu pantalonii pe care i-am luat ziua trecuta, parca e pereche cu ei. Mi-ar trebui si o geaca pentru afara dar n-am bani…
Am ajuns la apartament pe la 16 iar la 16.15 am iesit in fata blocului sa astept masina cu patul meu. Care n-a mai venit azi…Am asteptat pana la 17.45 dar nimic. Asa ca am plecat la hotel. Maine trebuie sa-l am neaparat pentru ca de maine seara trebuie sa dorm acolo in apartament, caci 30 iunie e ultima zi platita la hotel.

In timp ce asteptam masina cu patul m-am tot plimbat in jurul blocului (fara sa scap din ochi parcarea si intrarea) si am observat pe cealalta parte a strazii un magazin cu mobila folosita (used indoor apliances). Cand am plecat am trecut pe acolo si am vazut o masa foarte buna pentru livingul meu. Cand o sa lucrez si o sa am bani o sa-mi iau un birou imens si un fotoliu prezidential, asa cum aveam in Romania, dar pana atunci trebuie sa gasesc ceva ieftin si bun pentru mititelul si vechiul meu laptop. Masa asta e foarte buna, mai ales ca e din lemn lacuit si vine si cu 6 scaune toate in excelenta conditie. Costa 100 AUD dar mie mi le da cu 75 AUD…Pare o afacere foarte buna dar ma mai gandesc pana maine, caci azi prea am cheltuit mult.

Cei care vin aici din Romania nu trebuie sa faca niciodata calcule si sa preschimbe preturile de aici in lei romanesti. E total gresit acest lucru! Nu-ti poti face niste predictii ca o sa gasesti ceva cu in jur de atatia dolari caci aproape toate preturile ori sunt mai mici ca in ro, ori sunt mai mari. Aici esti nou deci toate preturile sunt noi pentru tine. Daca vrei sa iei ceva cat mai ieftin trebuie sa intri in cat mai multe magazine si sa alegi apoi pe cel mai ieftin. Asa am facut eu si cu pantalonii si cu bluza de trening, am trecut prin toate magazinele de pe strada care aveau asa ceva si apoi m-am intors unde vazusem cel mai bun pret.
Iar inchirierea unui apartament este si o chestie de noroc. Daca aveam masina si timp mergeam pe la toate agentiile si din Marrickville, Dulwich Hill sau din imprejurimi si dupa cateva zile de vazut gaseam ceva bun. Dar nici atunci nu puteam fi sigur ca am facut cea mai buna afacere posibila pentru ca depinde de apartamentele disponibile la acel moment pe piata pentru inchiriere.

Am plecat de la apartament pe la ora 18. Am statie de autobuz chiar in fata blocului dar nu stiu inca unde duce, am vazut ca trec trei autobuze diferite pe acolo. Iar statia de tren Redfern este imediat dupa strada din fata blocului, dupa o cladire foarte inalta (TNT&South Sydney Council&Police Station). Deci am si politia peste drum…Totul in jur e foarte luminat deci e o zona sigura chiar si noaptea.
Azi a fost o zi foarte rece in Sydney, n-a plouat dar a batut toata ziua vantul. A fost ca o zi de toamna tarzie din Romania.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (17 votes, average: 4.65 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

30 iunie 2005

Aseara, tocmai incheiasem de scris jurnalul din ziua curenta, cand m-a sunat prietenul din Dulwich Hill. Mi-a propus sa ma ajute cu bagajele chiar atunci, caci maine nu poate (il rugasem sa ma ajute miercuri cand ma mut, sa duc geamantanul meu imens cu el). A spus ca vine pe la 22,30 sa ma ia de la hotel, sa am totul pregatit, si apoi ma aduce la hotel inapoi. I-am spus ca nu-i nici o problema, ca daca nu poate azi sau maine ma descurc eu cumva dar el a vrut neaparat sa ma ajute. Eu n-am mai intalnit asa fel de oameni care desi nu te cunosc, te ajuta cu tot ce le sta in putinta si mai mult. Asta e spiritul australian…

Dimineata m-am trezit pe pe 8.30, am luat ce mai aveam prin camera de hotel, am predat cheile, mi-am luat cei 20 AUD bond si am plecat. Astfel s-a incheiat prima etapa din noua mea viata aici sub cerul austral.
Am ajuns la apartament pe o ploaie marunta care nu se mai oprea si, dupa un dus fierbinte am facut putina curatenie in sifonier si am inceput sa despachetez. Sa nu-si inchipuie cineva ca era murdar in sifonier…Nu, dar eu sunt cam obsedat de curatenie si am mai sters cu o carpa umeda si apoi cu una uscata toate rafturile. Asa…preventiv. Asa m-a invatat mama acasa, educatia asta am primit-o si p’asta o aplic.
Dupa ce mi-am aranjat lucrurile din geamantan in frumosul meu sifonier (imi place ca ma pot vedea in marime naturala in oglina lui), am incercat sa dau telefon celui de unde am luat patul sa-l intreb care e problema. Pe chitanta primita era un numar de telefon asa ca am sunat la numarul ala, dar n-am putut sa vorbesc pt. ca imi spunea ca nu se poate efectua convorbirea. Mi-am zis ca e o problema cu telefonul meu si am iesit afara sa caut un telefon public de la care sa folosesc cartela Telstra. Afara incepuse sa toarne cu galeata, eu eram doar in camasa&sacou si in blugi. Pana la un telefon m-a udat bine. Am dat, dar aceasi problema, “verificati numarul si formati din nou”. Ajung acasa ca o curca plouata (la propriu si la figurat) si dau un SMS prietenului meu rugandu-l sa ma ajute cu problema asta. Imi spune sa pun 9 inaintea numarului si sa formez…Eh, de unde sa stiu, am pus 9 si am reusit sa vorbesc. Asta de la magazin vorbeste la fel de prost ca mine engleza, dar ne intelegem in final. Cica el a venit la 18 seara si a asteptat un sfert de ora. Ii spun ca trebuia sa vina la 16.30 asa cum am stabilit. “No six teen, just six” spunea el ca mi-a zis (nu saisprezece ci sase). Asa o fi zis, eu sunt de vina probabil, dar si asta vorbeste engleza cu prune in gura. Alta data intreb de doua ori sau ii pun sa scrie.

Am aprins ochiul mare de la aragaz caci era cam frig in casa si mi-am pus in apropiere sacoul si blugii sa se usuce. Pana am facut dus (ca imi place la nebunie noul meu dus) si m-am imbracat in treningul uscat & calduros s-a facut caldura in living. Asa ca am mancat un compot de ananas si apoi obosit, mi-am intins pe jos niste ziare, mi-am luat pernuta cu “I love You” in forma de inimioara daruita de cineva special pentru mine, si m-am culcat. Parca sunt un “homeless in my home”- e aproape intraductibil in romana, literal inseamna “fara casa in casa mea”. Sper ca azi sa primesc odata patul ala ca daca nu trebuie sa dorm pe jos diseara.
Dupa ce m-am trezit, pe la ora 14, am vazut ca ploua in continuare. Azi toata ziua o sa ploua in Sydney. Si cand ma gandesc ca cei din Romania se bucura de soare si de caldura…Lasa ca atunci cand ei chiar o sa dardaie de frig, eu o sa fac plaja pe malul Pacificului, iar de Craciun o sa le trimit o poza cu mine la plaja intr-un sezlong incadrat de doua blonde in bikini…

Cum tot n-aveam ce face, m-am imbracat cu haine uscate si m-am dus sa-mi fac cont la banca si sa ma inregistrez la Centrelink pt. ca amandoua sunt la doi pasi de mine.
Pentru un nou venit pasii pe care trebuie sa-i urmeze sunt:
1. Cautat si inchiriat locuinta
2. Deschis cont la banca (numai dupa ce ai o adresa stabila; se poate da si ca adresa o casuta de la un oficiu postal dar nu e indicat, mai multa incredere inspira o adresa)
3. Inregistrare la Centrelink
4. Inregistrare la agentia de joburi aleasa la Centrelink.
5. TFN (Tax File Number).
6. Inregistrare la Medicare (sistemul de baza de sanatate).
7. Cautare job.
8. Permis auto (optional dar foarte recomandat)

Cu locuita nu mai are rost sa explic. Te costa, dar iti da credibilitate la banca, dar mai ales atunci cand cauti loc de munca. Si oricum e mai ieftin ca la hotel. Si poti avea telefon fix la care sa te caute angajatorii si prin care sa te conectezi la internet. Plus ca iti trebuie o adresa inainte de ati deschide cont la banca si de a te inregistra la Centrelink.

Contul la banca este util pentru ca din el o sa platesti toate utilitatile (energie, telefon fix, chirie). In acest cont o sa-ti vina salariul cand te angajezi (aici nimeni nu te plateste cash decat daca lucrezi la negru).

Centrelink este o agentie guvernamentala care se ocupa de ajutoare sociale si de integrarea in societate a persoanelor fara posibilitati materiale. Centrelink are contract cu diverse agentii de joburi (plasare a fortei de munca) care iti ofera joburi in sistemul de stat/guvernamental din Australia. Deci, dupa ce te inregistrezi la Centrelink, ti se da sa alegi o agentie de joburi dintr-o lista care cuprinde agentii din zona in care locuiesti. Nu trebuie sa alegi pe loc, poti sa te duci si sa le vizitezi, sa vorbesti cu ei, sa vezi ce pot oferi fiecare si apoi sa alegi. Agentia asta pe care o vei alege iti va oferi asistenta in crearea CV-ului si te va trimite la interviuri pentru joburile oferite in sistemul guvernamental. Partea cu adevarat frumoasa este ca ai acces nelimitat la internet, telefon, imprimanta si fax unde iti poti cauta si altfel de joburi decat cele oferite de stat (cele din sistemul privat adica).
Dupa ce ai ales agentia, Centrelink-ul iti face programare la agentia de plasare si de aici incolo nu mai ai treaba cu Centrelink-ul. Inainte de a pleca insa de la Centrelink ti se da un card “Job Network Card” pe care figureaza numele, un numar de “cautator de job”-jobseeker number, si de cand e valabil cardul. In caz ca gasesti job trebuie sa-l dai inapoi la Centrelink.

Despre agentia de plasare am spus deja. Inca n-am fost acolo, o sa mai revin cu detalii dupa ce ma duc.

TFN-ul (tax file number) este un numar care se atribuie tuturor rezidentilor australieni. Este important pentru plata taxelor si a impozitelor. Cand te angajezi ti se cere acest TFN. Ca sa-l obtii trebuie sa aplici pe internet urmand ca sa-ti vina acasa in 15-20 de zile. Daca castigi bani trebuie sa platesti taxe, daca cumperi orice bun platesti GST (Goods and Service Tax) care e de 10% si care e inclus in pretul produsului. Dar niciodata nu vezi la pretul din raft, produsul fara GST, cum e tampenia din Ro sa se afiseze pretul fara TVA si TVA-ul separat, sau sa se faca reclama la un pret fara TVA. Pe bon sau pe chitante este insa scris.

Medicare este sistemul lor de sanatate, sistem de baza oferit de stat. Aici exista si o multime de asigurari medicale private la care te poti inscrie. Dar si sistemul de asigurari de stat are mai multe trepte, totul depinde de cat platesti lunar. Cand o sa aflu mai multe am sa revin cu amanunte. Ce e important e ca dupa 10 zile de cand ai venit (probabil vor sa se asigure ca ai supravietuit 10 zile aici :) ) primesti acest sistem de baza.

Despre “cautare job” n-are rost sa explic acum. O sa revin cu siguranta la subiect.

Permisul auto (driver licence) este actul cu care te legitimezi in Australia. Cu el poti sa cumperi produse in rate (daca ai job), cu el conduci masina, cu el te identifici oriunde ti se cere un act de identitate. Aproape toti australienii, dupa majorat, au permis de conducere fie ca conduc sau nu. Mai multe detalii voi da mai tarziu, pe masura ce aflu noi informatii.

Deci am plecat pe ploaie sa caut o banca unde sa-mi deschid un cont. Vazusem ieri dupa coltul strazii o banca si parca un Centrelink (astea sunt imprastiate peste tot, este imposibil sa nu dai peste unul in zona in care locuiesti). Am gasit Commonwealth Bank of Australia care e o banca importanta in Australia si nu numai. Din cate am inteles e una din cele mai vechi banci, deci e o banca cu traditie, dar nu asta conteaza, toate bancile sunt bune aici. Am intrat si am spus ca vreau sa-mi deschid un cont. Am fost indrumat la un ghiseu unde o doamna foarte amabila mi-a cerut pasaportul, adresa si o parola din 6 litere dupa care mi-a inmanat un contract standard spune ea, pt. deschiderea unui cont. Pentru acest cont trebuie sa platesc o taxa lunara (fee) de 5 AUD. Am semnat si am primit un cartonas intr-o husa de plastic cu sigla bancii, cartonas in care este scris numarul filialei la care a fost deschis contul, numarul contului si numarul cardului pe care urmeaza sa-l primesc prin posta dupa trei zile. Cu acest card pe care-l voi primi, pot face plati pe internet sau in magazine, pot plati tot ce se poate plati, pot retrage bani de la orice ATM din Australia. Nu e un card de credit ci unul de debit. Am intrebat si mi-a spus ca dupa trei luni de cand voi avea job, pot sa cer un card de credit.
Totul a durat 10 minute iar in timp ce-mi introducea datele in sistem vorbea si radea cu mine, la sfarsit dandu-mi o carte de vizita si spunandu-mi ca pot sa o sun pt. orice problema legata de contul sau cardul meu. Mi-a spus ca putem avea discutii in particular de cate ori facem o programare, intr-un birou al bancii, caci ea o sa se ocupe de acum incolo de contul meu. I-am zambit si mi-am luat la revedere, dupa care am plecat sa caut Centrelink-ul. Afara ploua cu galeata dar in general magazinele au toate un fel de streasini inalte care acopera tot trotuarul deci poti merge pe trotuar fara sa te ploua. Centerlink-ul este la trei numere distanta de banca dar pe cealalta parte, iar langa el, in josul strazii, sunt doua agentii de joburi. Deci le am pe toate aproape!

Am intrat la Centrelink unde dupa ce am spus ca sunt nou in Australia si vreau sa ma inregistrez pentru cautare de munca, o d-ra mi-a cerut pasaportul si mi-a facut o programare cu un agent de-al lor. Se poate ca programarea sa fie si in alta zi dar se pare ca era cineva disponibil care putea sa ma primeasca “right now” (e logic ca erau mai liberi, cine naiba venea pe ploaia aia acolo). Toti cei care intra trebuie sa aiba programare de la oficiul asta de la intrare si mi s-a spus sa astept pe scaun pana sunt chemat la interviul cu agentul. Pe tot parterul cladirii erau birouri in care statea cate un agent/agenta care vorbea cu cineva. Cand termina cu persoana respectiva venea si striga pe nume persoana care urma (probabil avea in calculator programarile). In general cei care intrau erau aborigeni. Astia sunt mai negri la fata dar nu ca negri din Africa, au parul cret sau in suvite groase, si sunt in general mai corpolenti, in orice caz bine facuti (n-am vazut nici unul slab pana acum). Sunt mai prost imbracati decat majoritatea (in treninguri sau geci sau blugi) dar sunt curati. Oricum se vede ca sunt mai saraci. O sa vorbesc cu alta ocazie de toate tipurile de oamenii care sunt pe aici, in Sydney.
Mi-a venit si mie randul la interviu si am stat de vorba cu un tip blondut, uscativ si inalt care vorbea o engleza impecabila. I-am spus ca vreau sa ma inregistrez pt. cautare job si mi-a dat o lista de doua pagini de agentii de plasament din care sa aleg. Mi-a sugerat sa merg pe la ele, sa vad ce-mi pot oferi fiecare si apoi sa fac alegerea dar eu i-am explicat ca vreau una foarte aproape de locul unde stau, ca am vazut doua pe strada si as dori daca se poate sa ma inscrie la una din ele. Asa ca am ales una dupa care mi-a facut programare acolo pe 5 iulie la ora 10. Mi-a spus cum o sa ma ajute agentia respectiva, ca o sa-mi faca cei de acolo un resume dar trebuie sa aduc cu mine toate actele pe care le am. Adica diplomele de studii, recomandarile de la joburi si tot ce alte acte consider eu ca sunt necesare in angajare. Mi-a mai spus ca acolo voi putea folosi un computer, ca am acces la imprimanta, telefon, fax. Deci de pe 5 iulie voi putea veni zilnic la internet ceea ce nu e putin lucru!
Dupa ce mi-a luat niste date (nume, prenume, tara de origine, studii, daca am lucrat in orice domeniu, daca am lucrat in domeniul in care m-am pregatit, de cate ori mi-am schimbat locuinta in ultimele 6 luni, cata engleza stiu-el a zis ca stiu bine), am semnat o hartie pe care erau tiparite toate aceste date. Mi s-a dat un card de “job seeker” si o hartie cu care sa ma prezint pe 5 iulie la agentia respectiva care se numeste “Job Futures/Work Ventures Redfern”. Astia ma pot propune pentru un job dar doar in sistemul guvernamental. Dar sunt liber sa aplic oriunde si sa caut job si in sistemul privat, numai ca trebuie eu sa-i contactez pe acestia si sa stabilesc interviul. Toata treaba aici a durat 20-25 de minute.

M-am intors acasa, si am scris in jurnal pana cand a venit tipul cu patul. Dupa complicatii cu deschiderea usilor de la parcare, caci nu stiam cum sa folosesc telecomanda, mi-a dat patul, de fapt bucatile de metal care compuneau patul. A zis ca ar trebui sa-mi mai ia 20 AUD dar imi face o favoare.
A fost simplu sa-l montez insa am o problema. Lenjeria mea de pat din Romania e prea mica! Sa nu aduceti lenjerii aici, caci nu se potrivesc la paturile astea. Plus ca atarna greu la bagaj iar aici gasiti ieftine (am vazut cu 10 AUD). Eu am pus lenjeria asa, pe trei sferturi de pat…Seara nu s-a mai intamplat nimic deosebit.

Maine, daca nu mai ploua, caut un internet ieftin sa pun ultimele trei zile pe site, sa aplic pentru TFN si sa incep sa trimit CV-uri pentru joburi. E bine ca incep cu 1 iulie sa caut de munca caci oricum, pana pe 5 iunie cand ma duc la job agency, nu vreau sa stau degeaba in privinta asta.
Aici in zona sunt doua internet café-uri dar foarte scumpe, cu 3 dolari ora si 15 dolari nelimitat. Foarte scump, nu-mi permit…Pana la urma, daca nu gasesc mai ieftin, ma duc in Kings Cross cu 3 AUD nelimitat, langa hotelul la care am stat.

S-a mai incheiat o zi in Australia, a cincea zi de cand sunt aici. Am o stare de bine si de optimism, sunt bucuros pentru ce am realizat pana acum si am incredere ca voi gasi curand o slujba. Eu sper sa nu treaca mai mult de o luna, maxim doua…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (25 votes, average: 4.80 out of 5)
Loading...Loading...
Posted in JurnalPosts | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment
Page 3 of 55« First...234...102030...Last »