17 septembrie 2005

M-am trezit la 6 AM, am mancat rapid niste nutella pe paine si am baut un ceai si am plecat pe o ploaie mocaneasca cu trenul in Grandville. De acolo m-au luat cu masina familia Copaceanu si am plecat spre Newcastle, asta e un oras la 129 km nord de Sydney, dar nu am ajuns chiar in el, ne-am oprit in apropierea lui. Sydey-ul e imens dar totusi are si el un capat. Orasul Sydney cu toate suburbiile sale se intinde pe 12.144 km patrati, asta e cam cat judetele Constanta si Tulcea (fara Delta Dunarii) la un loc:

judetul Contanta, 7071 km patrati
+
judetul Tulcea, 8499 km patrati
-
Delta Dunarii, 3446 km patrati
=12.104 km patrati

Pana la marginea orasului ai trenuri sau autobuze locale, mai departe poti merge cu un alt tip de trenuri (CountryLink) sau pe autostrazi. Dupa ce am iesit din Sydney am intrat pe “Sydney-Newcastle Freeway” asta e o autostrada care are cate trei linii pe un sens si trece prin munti, paduri, peste ape, prin zone de o salbaticie si o frumusete ce iti taie respiratia. In Australia daca autostrada trebuie sa treaca printr-un munte sau un deal, de multe ori ei taie muntele/dealul pur si simplu, uneori mergi kilometrii intregi printr-un canal sapat intre doi pereti stancosi verticali. Nu mai spun ca treci prin paduri care si intind cat vezi cu ochii, e fantastic sa vezi intinderea aia verde cum acopera dealuri si vai pe zeci de kilometrii…Am traversat Ku-ring-gai National Park caci asa se numeste padurea aceea nesfarsita, mergand in paralel cu o alta autotrastrada “Pacific Highway” (nu stiu de ce au costruit doua autostrazi paralele spre aceiasi directie), si am ajuns intr-un tinut numit Avondale.
Dupa prima parte a programului de la biserica am fost invitati la o familie de romani din Avondale. Toti romanii care cu care ne-am intalnit acolo la biserica, unii din Sydney altii din alte parti, au fost acasa la aceasta familie unde am mancat si am facut cunostinta. Si erau destui romani, cred ca in jur de cinci familii care venisera asa cum se obisnuieste aici, cu tot familionul. M-am intalnit si cu d-nul Cornel cu sotia, si cu d-nul Eugen…

Am mai spus si o mai spun, eu nu sunt tipul de om care sa stea deoparte, imi place sa fiu printre oameni si daca ei vorbesc aceiasi limba nativa placerea e si mai mare. Ca acesti oameni au convingeri religioase care difera de ale mele nu este nici o problema, toti suntem crestini si apoi ortodocsi, catolici, protestanti, baptisti, adventisti si ce alt cult crestin o mai fi. Trebuie sa vedem ceea ce ne uneste si nu ceea ce ne desparte, sa cautam punctele comune si pornind de aici sa cream legaturi intre noi. Si punctele comune sunt ca avem aceiasi Bilblie, vorbim aceiasi limba si traim in Australia care este acum patria noastra. Ca mergem la biserici diferite, ca avem profesii diferite, ca locuintele, masinile sau situatiile noastre materiale difera, astea sunt amanunte nesemnificative pentru o persoana inteligenta si rationala.
Ratiunea sau gandirea par procese ce tin doar de individ si de natura fizica a fiintei insa nimic nu poate exista fara Dumnezeu, logica noastra merge pana la un anumit punct dincolo de care suntem “helpless”.
In momentul in care cineva ma obliga sa merg la o anume biserica, cand cineva imi va spune ca DOAR biserica lui apartine lui Dumnezeu, ca doar acolo e BINE sa ma duc, consider ca acea persoana nu intelege ce inseamna a fi crestin, ca nu e capabil sa priveasca dincolo de dogmele unei religii. Un astfel de om “mimeaza” credinta pe care o foloseste doar scopurilor si intereselor sale imediate.
Am fost criticat uneori in mod direct alteori indirect din cauza ca sunt “prea ecumenic”, ca “de ce ma duc la aia”. Ma duc unde ma duc pentru ca-mi face placere, pentru ca asa vreau eu. Pentru ca odata o sa intru si intr-o moschee, intr-o sinagoga sau intr-un templu Budist, si acolo sunt oameni ca si mine, au tot doua maini, doua picioare, doi ochi si o inima. Daca ma voi duce in jungla sa traiesc printre maimute atunci sa va faceti probleme pentru mine, atunci inseamna ca ceva nu este in regula si ca e momentul sa va exprimati criticismul si rautatea la adresa mea.

Azi la biserica asta a fost un eveniment deosebit, era un “Spring Festival”. Toata biserica era impodobita cu multe flori iar in fata era o scena cu un foarte frumos aranjament avand ca tema sosirea primaverii, natura care reinvie.
Am vazut un program artistic extraodinar de frumos si as remarca aici corul foarte bun, pianistii de valoare, cantaretii Folk sau County care au creat o atmosfera de sarbatoare. Mi-a placut Chopin (Nocturn in B Major), Mapuana by Laninsang la chitara hawaiana (e spectaculoasa muzica aia!), un octet care a interpretat un foarte frumos “Pie Jesu”, un tenor si corul care a cantat “Sanctus” si inaltatorul “Battle Hymn Of The Republic” cantat de doua coruri reunite si acompaniat de pian si orga. Dar mi-a placut si muzica country cantata la chitara si chitara bass de niste “true Australians”. A fost o experienta cu totul speciala, la un moment dat ma uitam la d-nul Copaceanu si cred ca fata mea exprima in acelasi timp mirare si bucurie ca pot asista la un astfel de concert cu o inalta incarcatura culturala aici “la tara” in Australia. Caci ne aflam in interiorul Australiei, in jur erau ferme si asezari (village) tipice zonei “country-side”. Am vazut cai, vaci, tractoare totul parca desprinse dintr-un tablou idilic al unei vieti cotidiene fara griji. Acolo e mai rece, aerul e mai curat, si totul e foarte…in natura. Am vazut ferme imprejmuite exact ca in filme (Dallas), am vazut oameni calare, case care nu se deosebeau deloc de cele din Sydney. Cred ca atunci cand o sa ma retrag, la batranete, o sa-mi cumpar o casuta sau chiar o ferma daca o sa am bani aici la tara, si o sa traiesc acolo doar cu babuta mea intr-o “splendida si suverana” contemplare a vietii.

Pana la pensie mai e mult, ce sa zic, eu nici macar un job n-am inca. :) Eh, toate la timpul lor, no worries, voi realiza tot ce mi-am propus si mai mult decat atata. ;)

M-am relaxat si m-am simtit excelent azi printre Romanii mei Australieni. Acesti oameni s-au integrat foarte bine aici si asa cum spune si un frumos cantec country pe care l-am auzit azi “You’ve got to stop and smell the roses”. Caci da, in Australia ai timp sa te opresti si sa mirosi trandafirii, aici viata e frumoasa.

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

18 septembrie 2005

Fiind duminica m-am trezit pe la 10. Am inceput sa citesc The Sydney Morning Herald pe care il cumpar in fiecare sambata. De ce sambata, pentru ca sambata are o sectiune numita “My Career” in care sunt publicate foarte multe joburi. Din pacate insa foarte putine joburi pentru IT sunt “advertised” in ziar si daca sunt, sunt slujbe de IT Management. Internetul este si ramane cel mai important loc unde apar joburile nu numai din IT dar si din alte domenii.
SMH de sambata este mai gros ca in cursul saptamanii, cred ca are jumatate de kilogram, si este foarte interesant, ai ce citi cam pentru o saptamana. In afara de sectiunea de joburi (cam 36 de pagini), gasesti sectiunile Drive (Auto), Bussines&Money, Travel, Sport, Domain (Imobiliare) si altele, depinde de editie.

Pe la 3 dupa-amiaza am plecat la internet sa pun jurnalul pe web, am stat la internet pana pe la 6 seara dupa care m-am intors acasa. Si pentru ca aveam chef de o bere, am cumparat o bere de jos, azi am luat Foster’s cu 3.60 dolari sticla de 800 ml (Australias’ Famous Beer dupa cum scrie pe ea).
Azi nu m-am simtit “in apele mele”, n-am chef de nimic, asa ca o sa ma culc desi e de abia 9 seara.

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment

19 septembrie 2005

Dimineata soare orbitor, caldura mare, iar dupa-amiaza si seara innorat, frig si ploaie. Asta e Australia…Si inca in Sydney sta bine din punctul asta de vedere am auzit ca Melbourne-ul este recunoscut ca orasul cu patru anotimpuri intr-o zi…Inca un lucru interesant despre Melbourne este ca din punct de vedere al numarului de locuitori de origine greaca este al doilea oras din lume (dupa Atena).

La scoala a venit o tipa de la OTEN Multicultural Education Unit (Open Training Education Network). Asta face parte din TAFE NSW si ofera cursuri pentru emigranti (non-English speaking background), cursuri care sunt gratuite daca n-ai job (adica statul plateste pentru ele, prin Centerlink). Astea sunt studii la fara frecventa sau cel mult trebuie sa te duci la scoala o data pe saptamana, ti se trimit toate materialele prin email iar unele examene le dai pe internet. Exista si “Information Technology modules” insa am fost dezamagit de “pregatirea” oferita, e ceva basic de tot, probabil pentru cei care habar n-au ce inseamna un computer. La cursurile astea inveti niste chestii pe care in Romania le studiezi in clasa a IX si a X la un liceu de informatica: identifying computer hardware, how to assemble computers, word procesing, email and internet skills. Slab, slab de tot…

Daca faci cursurile astea poti continua sa studiezi in IT pentru Certificatul I si apoi pentru altele, pana la diploma. La astea insa trebuie sa platesti si intr-adevar, din materiile pe care le-am vazut pe site (pentru IT) se face o scoala buna. Varianta TAFE e o solutie buna pentru studii aici comparativ cu Universitatea care este cam de doua sau chiar de trei ori mai scumpa. Am intrebat si pe altii, in IT nu prea conteaza daca ai facut TAFE sau UNI si oricum diplomele noastre de IT din Romania sunt recunoscute fara nici o problema aici. Daca tii cu tot dinadinsul sa faci studii si sa obtii o diploma Australiana, se poate, dar depinde de cati bani esti dispus sa platesti (aviz celor care au meserii cu care pot gasi cu greutate un job in Australia cum ar fi avocat, economist, contabil, profesor, ziarist, etc).

Pentru informaticieni si nu numai, eu zic ca depinde unde vrei sa ajungi in profesia ta, daca vrei sa ramai un angajat fara responsabilitati de conducere si esti fericit cu ceea ce faci, nu e nici o problema. Daca vrei mai mult, daca tintesti o pozitie de management, atunci un TAFE sau UNI aici in Australia, sunt variante care trebuiesc luate in calcul.

Asta e ultima saptamana din cursurile de la AMES, nici nu stiu cand au trecut celelalte noua saptamani. Mai e putin si se fac trei luni de cand sunt aici, de cand scriu acest jurnal si va infatisez partile bune si cele mai putin bune ale emigrarii in Australia. N-am recitit niciodata ceea ce am pus pe internet, odata pus nu am mai schimbat nimic. Dupa ce o sa gasesc primul job in IT si o sa inchid jurnalul, o sa-l iau de la inceput, o sa-l citesc si o sa rectific unele greseli ortografice sau de exprimare, inerente unei asemenea proiect. O sa reorganizez si sectiunea de poze si o sa mai adaug altele pe care nu am acum timp sa le pun pe site.

Saptamana asta o sa ma duc la internet sa aplic pentru joburi din IT doar joi, o las mai moale din punctul asta de vedere pentru ca miercuri incep jobul la restaurant. Insa de lunea viitoare reincep cautarea de joburi in IT, “atac” din nou. Cineva zicea ca cei care vin aici si dau cu capul intr-o usa care nu se deschide ar trebui sa se reorienteze si sa incerce alta usa. Da, am si eu usa mea pe care scrie IT, am dat de multe ori cu capul in ea…Insa eu sunt tare capos, sunt un taur (zodia) si astia nu se lasa pana nu obtin ce vor, chiar daca asta presupune chinuri si suferinte. Nu se poate sa incuie ei toate usile, gasesc eu una deschisa, de preferat inainte sa-mi sparg capul…Nu sfatuiesc pe nimeni sa faca ca mine. :)

Posted in JurnalPosts | Tagged , , | Leave a comment
Page 30 of 55« First...1020...293031...4050...Last »